Un cutremur nu vine niciodată singur

Japonia a încasat două lovituri pu­ternice. Vineri, pe coasta de nord-est a insulei a avut loc un cu­tre­mur de 8,9 grade pe scara Rich­ter, la aproximativ 100 de kilome­tri de țărmul nipon și 24,4 km. adîn­cime. Cel mai recent bilanț pro­vizoriu arată că numărul mor­ți­lor ar putea ajunge la 1.800, iar cel al persoanelor dispărute la 10.000. În plus, au fost înregistrate 150 de re­plici ale seismului.

În urma cutremurului, a tsu­na­mi­ului și a riscului de explozii la trei dintre reactoarele nucleare de la Fukushima „autoritățile au eva­cuat 210.000 de persoane din apro­pierea centralei nucleare și cir­ca 380.000 de persoane din zo­ne­le afectate de cutremur și tsunami, precizează un comunicat OCHA (n.r.: biroul ONU pentru co­ordonarea afacerilor umani­ta­re)”, arată Mediafax (13 martie).

A doua lovitură, mai puțin vizi­bi­­lă imediat, a fost încasată de pia­ța economică. Premierul Japoniei a declarat într-o conferință televi­za­tă că situația prin care trece acum țara sa este cea mai gravă din ul­­timii 65 de ani, de la al doilea răz­boi mondial. Bursa de la Tokyo a închis vineri în scădere. Printre com­paniile afectate și care contri­bu­iau cu 8% la PIB-ul Japoniei se nu­mără rafinăriile, fabricile de ma­și­ni și cel mai grav pentru mediu și pen­tru sănătatea populației, secto­rul nuclear. Valorea pagubelor a fost estimată pînă la momentul de față la 34,6 miliarde de dolari (apro­ximativ 20% din PIB-ul Ro­mâ­niei pe 2010).

Și lucrurile nu par să se op­reas­că aici. „Agenția meteorologică ja­po­neză a avertizat duminică asupra exis­tenței unui risc ridicat de apa­ri­ție a unor replici seismice cu mag­nitudinea de 7 grade pe scara Ri­chter pînă miercuri dimineața, eva­luînd această probabilitate la 70%” (Hotnews, 13 martie).

Un comentariu făcut pe site-ul TVR de către un român aflat în Tokyo descrie situația din capitala ni­ponă. „Ieri (n.r. vineri) totul a fost paralizat: toate trenurile au fost oprite imediat, toate liniile de me­trou inclusiv.(…) A început în­cet și după 20 de secunde a început să salte podeaua. Atunci am crezut că în sfîrșit „the long waited one” (en: cel anunțat de mult) a venit. A du­rat enorm. Am realizat cît de no­ro­cos sînt că epicentrul nu a fost în Gol­ful Tokyo. Densitatea popula­ției multiplicată cu puterea cu­tre­mu­rului ar fi rezultat în zeci de mii de victime, Tokyo nu ar fi arătat la fel. Acum majoritatea trenurilor sînt operaționale, jumătate din ma­ga­zine și instituții sînt deschise. Via­ța se reîntoarce la normal, dar pen­tru cei din Sendai (cam 400 km de Tokyo) mai trebuie să treacă zi­le bune pînă se pot întoarce la norma­litate. Doamne ajută! Din Ja­po­nia, 12.03.2011, ora 04:47”.

Georgel COSTIȚĂ