Ruben încă mai trăiește

Apocalipsa ne pîndește pe la col­țuri. Altfel nu se explică nu­mă­rul copleșitor de tragedii care au avut loc în ultimul timp. Dacă nu sînt semne, atunci cum am putea să ne explicam moartea a peste 100 de oa­meni, într-un accident aviatic să­vîr­șit la 10 minute distanță de ateriza­rea planificată și rămasă doar un vis? „104 persoane și-au pierdut via­ța miercuri într-un accident de avi­on pe aeroportul din Tripoli, au anun­țat surse ale serviciului securi­tă­ții. Este vorba de 93 de pasageri și 11 membri ai echipajului. Avionul apar­ține unei companii libiene care ve­nea din Africa de Sud”, (Ade­vă­rul, 12 mai).

Singurul supraviețuitor al avio­nu­lui cu pasageri libieni, francezi, ger­mani, finlandezi sau britanici a fost un copil de 8 ani, de origine olan­deză. „Ruben (…) revenea din­tr-un safari în Africa de Sud cu fra­te­le său de 11 ani și părinții lor”, (Me­diafax, 15 mai). În situația în care „steagurile au fost coborîte ieri în bernă la instituțiile din Olan­da. Zeci de oameni au sunat la nu­me­re­le de urgență ca sa ceară informa­ții des­pre apropiații lor care erau în a­vion” (Evenimentul zilei, 13 mai), micuțul a fost singurul care a mai putut alina doliul.

De la aflarea veștii că există un supraviețuitor, presa internațională nu a făcut decît să vîneze cea mai mi­că informație legată de orfelin.

„Via­ța puștiului nu este în pericol, spun medicii chiar dacă a su­fe­rit mai multe fracturi la ambele pi­cioa­re, contuzii cerebrale și a fost ope­rat. El va fi repatriat imediat ce sta­rea de sănătate îi va permite”, (Eve­nimentul zilei, 13 mai). Dar de ce s-ar fi oprit la simple date me­dicale, cînd subiectul era atît de ine­dit? S-au dat telefoane pentru a in­tra în contact cu însuși părtașul ac­cidentului. „«Numele meu este Ru­ben și sînt din Olanda. Sînt bine, dar mă dor tare picioarele. Sînt într-un spital. Nu știu cum am ajuns aici, nu știu nimic, de fapt. Vreau doar să merg acasă», ar fi mărturisit băiatul într-o conversatie telefonică cu pre­sa olandeză”, (Ziare.com, 14 mai).

Jurnaliștii l-au urmărit zile la rînd, au afișat lumii întregi poze de pe patul de spital, au făcut chiar și sta­tistici pentru a surprinde cît de rare sunt cazurile ca cel al lui Ru­ben. Au așteptat cu nerăbdare să va­dă cine îl va înștiința de moartea pă­rinților, în condițiile în care co­pi­lul nu își amintea nimic din accident. „Băiețelul de 9 ani a aflat vi­neri că părinții și fratele lui au murit în accident. «I-am explicat ce s-a în­tîmplat. Știe că părinții și fratele lui au murit. Întreaga familie se va ocu­pa acum de Ruben», a spus un­chiul său”, (România Liberă, 15 mai). Sute de pagini au fost imprimate cu viața lui. Cu toate acestea, la următorul accident aviatic, nor, cutremur sau miracol, povestea lui Ruben va fi de mult uitată.

Gianina PETRUCĂ