Propagandă direct din fabrică

În 2018, trolii nu mai stau pitiți într-o pivniță, cu cinci taburi din browser deschise pe 4chan și cutii de pizza aruncate în colțul „o să fac curat”. O parte dintre ei sînt adunați în grupuri și nu mai încearcă să incite fanii la ultimul videoclip al lui Justin Bieber, ori să încerce să te convingă că dacă vrei să scapi de virușii din calculator trebuie să ștergi System32, ci manipulează prin știri false, încearcă să dividă oamenii pe rețelele sociale sau chiar încearcă să schimbe rezultate în alegerile prezidențiale. „Fabrica rusească de troli” nu mai este doar o enigmă a Internetului, iar anul trecut atît Twitter cît și Facebook au recunoscut că există o influență rusească care cumpără publicitate cu scopul de a manipula utilizatorii de pe rețelele sociale.

În ianuarie anul trecut, servicii­­le de informații americane confirmau în mod public că o grupare din Rusia a intervenit în alegerile pre­zi­dențiale din 2016 și că a încercat să-­l ajute pe Donald Trump să cîștige. De­și inițial părea doar o reacție e­mo­țională și o lovitură de imagine, a­utoritățile americane au pornit o in­vestigație care vizează apropiați de-ai președintelui american în le­gă­tu­rile acestora cu oficiali ruși.

Tot de atunci, „Fabrica ru­seas­că de troli”, a început să apară din ce în ce mai des în lumina mediatică main­stream. Deși pe Internet și fo­r­­u­­muri se știa de existența grupului, acesta încă era învăluit în mister și mul­ți se îndoiau de existența sa. To­tuși, mai multe drumuri ale jur­na­liș­tilor pînă la sediul „fabricii”, măr­tu­rii ale foștilor angajați sau chiar o car­te a unui fost trol au arătat că a­ceas­ta este activă și că este o armă in­vizibilă a autorităților ruse.

În septembrie anul trecut, Fa­ce­book anunța într-un comunicat de pre­să că mai multe conturi false, o­riginare din Rusia, au cumpărat re­clame plătite care duceau către si­te-uri de știri false sau bloguri du­bi­oa­se. Oficialii de la Facebook au con­clu­­zionat că reclamele au apărut și în Europa, chiar și în 2017 și că a­de­sea aveau mesaje propagandiste. Twi­tter a făcut un anunț a­se­mă­nă­tor, iar de atunci cele două rețele so­ciale încearcă să închidă conturile fal­se.

La mijlocul lui 2015, New York Ti­mes publica o investigație care a­răta că în Sankt Petersburg, în spa­te­le unor ziduri gri ale unei clădiri, ar exista „o armată de troli bine plă­ti­ți care încearcă să provoace haos pe In­ternet – și în comunitățile din lu­­­mea reală ale Statelor Unite”. Clă­di­­rea respectivă găzduia sediul „A­gen­ției de Cercetare a In­ter­ne­tu­lui” (n.red.: IRA) din Rusia. Oficial, IRA nu mai operează din de­cem­bri­e 20­16, dar potrivit unor cer­ce­tă­tori ruși dintr-un ONG, IRA o­pe­rează sub un nou nume – Glavset. În ar­go­ul internauților ruși, lo­cul mai e re­cunoscut a fi drept ca­sa „trolilor din Olgino”, „kremlebo­ts” (n.red.: cu tri­mitere la ambițiile Kre­mlinului) sau „fabrica rusească de troli”, du­pă cum e cunoscută în vest.

Propagandă la 140 de grade

În noiembrie anul trecut, Da­vid Patrikarakos publica „Război în 140 de caractere” (n.red.: cu trimitere la Twitter unde limita pentru un me­saj scris este de 140 de caractere), unde explică cum „homo digitalis” sînt prin­și într-un război în care fiecare par­te încercă să convingă lumea des­pre adevărul propriei na­ra­ți­u­ni. În același volum apare detaliat și măr­turia lui Vitaly Bespalov, un jur­nalist rus, care ajuns să lucreze pen­tru „fabrica de troli” explică ce a­vea de făcut și cum funcționa grupul.

În aceeași clădire, pentru in­ves­tigația New York Times, Vitaly măr­turisește că pe interior coridoarele e­rau ca dintr-un spital și calculatoa­re­le erau puse într-un unghi care să-ți permită să vezi ce scriu cei din jur. În mare marte, acesta avea de scris știri despre Ucraina, ca­re după ce ajungea pe mî­na editorilor erau corectate sau res­crise.

Operațiunea se des­fășura pe pa­tru etaje. La primul nivel, unde se a­fla și Vitaly, trolii aveau de scris ști­ri pentru mai multe site-uri care se dă­deau a fi ucrainene. Al doilea etaj era destinat rețelelor sociale, iar cei de a­i­ci veneau cu caricaturi sau meme-u­ri care sprijineau într-un fel sau al­tul politica rusească. De exemplu, în­tr-o poză trucată apar Barack O­ba­ma și Vladimir Putin într-un ring de box, președintele rus surprinzîndu-l pe fostul lider de la Casa Albă cu un uppercut.

Conform lui Vitaly, etajul al trei­lea era destinat bloggerilor care se pre­făceau că sînt ucrainieni și „scri­au povești despre cît de oribilă era via­ța lor, fără mîncare, încălzire sau electricitate”. Pe lîngă acestea, e­xis­tau și bloguri scrise în limba en­gle­ză unde trolii se prefăceau că sînt a­mericani care îl critcă pe Obama. Pen­tru ca cercul să fie complet, a­ces­te bloguri deveneau apoi „sur­se” pentru articolele false. Ul­ti­mul etaj, al patrulea, e­ra dedicat celor care trebu­­iau să comenteze pe Fa­cebook, Twitter și You­tube.

Lecții din House of Cards

Ludmila Savchuk, o jurnalistă din Rusia care a lucrat de a­se­me­nea la „fabrica de troli” a spus în­tr-un interviu pentru Abc News că pri­mea cartele SIM cu care trebuia să in­venteze oameni ficționali și să co­menteze pe diferite subiecte, alese a­tent de șefii ei, precum arme, i­mi­gra­ție sau homosexualitate. „Genul de subiecte care ar atrage emoții oar­be și negative”, mărturisește Lud­mi­la. Aceasta din urmă a mai preci­zat că o parte dintre colegii ei au fost plă­tiți să meargă în Statele Unite pen­tru „inspirație și cerce­ta­re”, în timp ce restul erau in­stru­iți să urmărească „Hou­se of Cards” pen­tru a-și îmbunătăți lim­ba engleză și a în­țe­le­ge politica din SUA.

Deși „fabrica” ru­seas­că a de­ve­nit din ce în ce mai me­diatizată, ea nu este singura. Jurnaliștii din ță­ri­le nordice ale Euro­pei scriu despre „fa­brica suedeză”, în ca­re membrii a­cesteia sînt sprijiniți de or­ga­ni­za­ții rasiste și de ex­tremă dreaptă.

De data aceasta, trolii nu doar că încearcă să manipuleze folosindu-se de rețelele sociale ci încearcă să se fo­losească de jurnaliști sau să-i a­me­nin­țe. De exemplu, mulți jurnaliși au relatat că au primit telefoane de la oa­meni care au încercat să-i con­vin­gă să modifice articolele astfel în­cît acestea să capete o nuanță rasistă sau politică și că mai apoi trolii au e­ditat conversațiile cu jurnaliștii pen­tru a denatura mesajul și le-au pu­bli­cat pe rețelele sociale. Potrivit in­ves­tigației publicației suedeze Eku­ri­ren, trolii au un manual de conversație pe care trebuie să-l urmeze, o a­gen­dă cu numere de telefon ale jur­na­liș­tilor și noțiuni de editare audio.

Dezbinarea începe de pe net

BBC scrie că şi în prezent u­cra­i­nienii primesc reclame care conduc către site-uri de știri false sau blo­guri dubioase și că sursa lor este în con­tinuare „fabrica rusească de troli”. To­todată, mai mulți oficiali eu­ro­pe­ni au comentat că trolii au avut și încă au activitate și în spațiul e­u­ro­pean, ultimul exemplu fiind si­tua­ția din Catalonia. O Europă dez­bi­na­tă ar fi mai ușor de manevrat.
Kremlinul a respins oficial de mai multe ori acuzațiile și neagă e­xis­tența unei asemenea fabrici. To­tuși, foști troli precum Vitaly spun că ea există cu adevărat și că „e un fel de corupție legalizată”, în care gu­vernul și angajatii cred că fac o mun­că patriotică.

Un studiu publicat anul trecut de Universitatea „Oxford” arată că rețelele sociale au devenit un cîmp de luptă internațional al politicii și pro­pagandei. Profesorul Samuel Woo­lley, coordonatorul cercetării, su­bliniază că propaganda ajunge să între în opinia publică datorită al­go­ritmilor de la Facebook și Twitter, creînd astfel o iluzie a po­pu­la­ri­tă­ții, care în ochii unora dă validitate și gre­utate informațiilor.

Din păcate, Internetul a evoluat într-un loc plin de capcane toxice iar rețelele sociale au deveni platforma cea mai eficientă și mai ieftină pen­tru a manipula. În 2018, o parte din­­tre troli nu se mai întrec în mesaje deș­tepte și creativitate ci în pro­pa­gan­dă, înlocuind troll-face-ul cu se­cera și ciocanul.