Orașele fantomă și străzile care nu duc nicăieri

Lumea pe jar, Subiectele săptămînii Niciun comentariu la Orașele fantomă și străzile care nu duc nicăieri 167
Orașele fantomă și străzile care nu duc nicăieri

Dacă în urmă cu cîțiva ani erau aglomerate, iar oamenii alergau de parcă erau într-un mușuroi de furnici, acum orașe întregi nu mai găzduiesc niciun suflu. Acestea au devenit niște locuri pustii, unde autostrăzile duc spre nicăieri, unde blocurile, mall-urile sînt goale, iar de pe aeroporturi nu decolează niciun avion. Cîndva orașele ca Pripyat, Craco, Yashima, Hashima, Oradour-sur-Glanedin sau Kayaköy prosperau și adunau oameni din toate colțurile țării, unele erau mari centre industriale, alte locuri turistice sau proiecte moderne, însă acum ele sînt bîntuite doar de fantomele trecutului.

Dezastre naturale, conjunctu­ri­le economice sau istorice au făcut ca orașe care erau cîndva mari să de­­vi­nă, odată cu trecerea timpului, așa nu­mitele „oraşe fantomă”. Înainte de catastrofa nucleară de la Cer­no­bîl, orașul muncitoresc Pripyat nu­mă­ra circa 50.000 de locuitori, iar a­cum este vizitat doar de turiștii cu­­ri­oși și care își asumă toate con­se­cin­­țele unei radiații care le poate afec­ta sănătatea. Pe lîngă aceștia, ve­­chiul oraș a devenit un loc atractiv pentru lupii care mișună printre blo­curi. Cu toate că dezastrul nuc­le­ar de la centrala din Cer­nobîl, situată la 14,5 km depărtare de Pri­pyat, a avut loc în anul 1986, iar re­actorul nefunc­ţio­nal a fost în­gro­pat într-o carca­să specială, nu­mi­­tă sar­cofag, zona rămîne nesi­gu­ră pen­tru viaţa uma­nă. Acum pu­tem vedea doar pozele ce ne înspă­imîntă și ne aduc aminte de noap­tea în care toți locuitorii orașului ucrainean au fost evacuați. Cînd se lasă soarele prin­tre blo­cu­ri­le pustii și distruse de timp putem distinge clar „roata dracului” din par­cul de distracție a cărui des­chi­de­re trebuia să aibă loc la nu­mai o zi după explozia reactorului.

Yashima, un bine-cunoscut cen­tru de pelerinaj din Japonia, a fost locul unei bătălii celebre care a avut loc în anul 1185 în timpul războ­iu­lui Gepenei.

Un alt oraș fantomă precum Pri­pyat, care conserva stilul de viață sovietic, este și orașul Agdam din din sud-vestul Azerbaidja­nu­lui. A­cesta avea cîndva peste 150.000 de locuitori, însă din 1993 Agdam nu mai păstrează decît cîteva ruine ca­re îi atestă existenţa. Oraşul a fost pustiit de către armeni în timpul răz­boiului din Nagorno Karabah. În perioada ocupării Ağdamului, for­țele armene au luat ostatici, au produs incendii și au evacuat for­țat civilii. Populația supraviețui­toa­re a fost nevoită să migreze spre est. Toa­te casele au fost distruse, iar una din puținele clădiri care au rămas in­tacte din punct de vedere struc­tu­­ral este Moscheea din Ağdam, care în prezent este folosită ca grajd.

Orașe și insule fantomă

Yashima, un bine-cunoscut cen­tru de pelerinaj din Japonia, a fost locul unei bătălii celebre care a avut loc în anul 1185 în timpul războ­iu­lui Gepenei. În anii ’80 orașul trebuia să devină o destinație turis­ti­că, astfel au fost construite hoteluri, par­curi, magazine, drumuri, chiar și un acvariu. Însă dorința nu a putut de­veni realitate deoarece prive­liș­tea cu excavațiile de rocă nu a pu­tut atrage un număr mare de tu­riști, iar zona a fost abandonată.

Și Hashima, o insulă stîncoasă din Japonia, a devenit un „oraș fan­tomă”. Pînă în anul 1974, cînd com­­pania Mitsubishi, care a achizi­ți­o­nat insula, a anunţat oficial falimen­tul, acesta a fost principalul fur­ni­zor de cărbune al Japoniei timp de aproape un secol. Depozitul i­mens de resurse naturale a făcut ca po­pu­lația de pe insulă să ajungă la o densitate demografică de 835 de oa­meni pe metru pătrat, una dintre cele mai mari înregistrate vreoda­tă la nivel global. Cu toate acestea, acum, insula Hashima a devenit o adunătură de betoane.

Mai multe „orașe fantomă” au fost victimele închiderii principa­lelor surse de venit a locuitorilor, iar printre acestea se numără Cen­tra­lia din Pennsylvania. În urma în­chiderii minelor, ba chiar și mai rău, exploziei subterane de cărbu­ne care a îmbolnăvit marea majorita­te a po­pulației, oamenii au trebuit sa-și a­ban­doneze casele.

Îngropate de război

Oradour-sur-Glane din Franţa este denumit „satul groazei” de­oa­rece în timpul celui de-al Doilea Război Mondial acesta a fost distrus din temelii de către naziști, iar cei 642 de locuitori au fost uciși în chinuri groaznice pentru că Franța opunea rezistență Germaniei. Băr­baţii erau duşi în hambare și erau îm­puşcaţi în picior, pentru a li se pre­lungi suferința, iar femeile şi co­piii au fost închişi în biserici şi erau împuşcaţi atunci cînd încercau să fugă. Acest masacru repre­zintă unul dintre cele mai întu­ne­cate episoade din istoria Franţei, iar astăzi tuturor vizitatorilor „satului martir” li se cere să păstreze tăce­rea în timp ce rătăcesc printre ru­ine.

Lumea pe jar, orașe părăsite

Kolmanskopul, oraşul deşer­tic din sudul Namibiei, era cu­noscut drept unul dintre ce­le mai importante centre de exploatare a diamantelor. Fascinaţi de bogăţiile mine­rale din împrejurimi, germa­nii au pus rapid bazele unui oraş. Însă în 1954, odată cu scă­de­rea prețului di­a­­mantelor din cau­za celor două răz­­boaie mondiale, oa­menii l-au abandonat, iar casele, străzile și grădi­ne­le au fost îngro­pa­te sub nisip. Unul dintre cele mai de succes par­curi de distracții din Tai­wan, Ka­­­toli­Worl, renumit mai ales pentru rollercoaster-urile sale, a fost a­ban­do­nat din cauza cutre­mu­ru­lui puternic din 1999. Mii de oa­meni au murit și alte mii au fost ră­nite, iar parcul a fost deteriorat atît de mult încît nu ar fi putut fi re­des­chis nici pînă în ziua de astăzi, iar por­țile lui s-au închis pentru totdeauna.

Din vremea URSS

Epoca nu demult apusă a im­pe­riului sovietic a lăsat traume și răni adînci, iar orașele înfloritoare de o­di­nioară, industrializate în apo­geul comunismului, n-au mai ră­mas decît niște umbre sinistre. Acum nu îți rămîne nimic altceva decît să te miri cum își duce traiul mîna de oameni ce a rămas în acele locuri. În Siberia încă au mai rămas orașe ca­re cîndva prosperau, iar acolo ­găz­­­duiesc puținii localnici care au mai rămas. Printre acestea se nu­mă­ră și Norilsk. Speranța de viață în acest oraș din „Estul Sălbatic” este de numai 46 – 48 de ani.

Construit de condamnați și pri­zonieri de război, Norilsk este u­nul dintre cele mai poluate zece orașe din lume. Cu toate că majoritatea imobilelor au fost părăsite încă din 1983, 300 de oameni încă mai tră­iesc în acest infern, care cîndva a fost un renumit centru minier. În No­rilsk nu există boschetari pentru sim­plul motiv că nimeni nu poa­te supraviețui la temperaturi de mi­nus 56 de grade Celsius, iar vîntul bate uneori și cu peste 25 de metri pe secunda. E greu să îți imaginezi cum se pot încălzi oamenii în apar­tamentele ca niște cutii de carton. Pădurile din împrejurimile orașu­lui par desprinse din filmele de groa­ză deoarece copacii iau foc în mod spontan din cauza chimica­le­lor din sol. Totuși, pe străzi, în ra­rele zile din an cînd este mai pu­ți­nă zăpadă pot fi zărite mașini, iar pentru cine nu deține un asemenea mij­loc de transport, a pierde au­tobu­zul și a fi departe de casă poa­te în­semna chiar moartea.

Orașele fantomă păstrează o par­­te din sufletul localnicilor care le-au populat și care au avut întotdeauna o poveste. Iar dacă cunoaștem că multe orașe au fost abandonate din cauza calami­tăți­lor naturale pre­cum cutremurul sau fri­gul veșnic, a războaielor sau a prob­­le­me­lor e­co­nomice, atunci po­vestea orașul Balestrino din Italia, unul dintre orașele fantomă ale Eu­ro­pei, nu și-a deschis nici pînă acum se­cre­tele. Nimeni nu știe cînd acesta a fost construit și nu există niciun indiciu cu privire la motivul pentru care a fost abandonat, dar un fapt este cert – au rămas doar ruinele.

Autor:

Doina SÎRBU

Redactor la Opinia studențească, student la Departamentul de Jurnalism și Științe ale Comunicării din Iași.

Adaugă un comentariu

Opinia studențească este o revistă săptămînală de actualitate, reportaj şi atitudine studenţească, editată de studenţi ai Departamentului de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”. A fost înfiinţată în 1974 și continuă tradiția școlii de presă de la Iași.

Căutare

Back to Top