Studenții, afaceriștii fără diplome din cămine

Împinși de la spate de talent, pasiune sau curiozitate, studenții cazați în căminele ieșene și-au modelat, de-a lungul timpului, ideile, pînă le-au dat formele unor afaceri. Fie că hobby-urile lor au legături cu disciplinele pe care le studiază, fie că le-au descoperit întîmplător, acestea s-au pitit în spatele ușilor de cămin și oferă colocatarilor o gamă largă de servicii – de la repararea unui laptop sau a unui telefon mobil, la tuns, coafat, machiat sau chiar aprovizionarea cu mîncare și băutură, înlocuind pachetele de-acasă. Cu pagini de Facebook construite special pentru a da sfoară-n țară de existența lor, cu anunțuri înfipte din oră-n oră, strategic, pe grupurile căminelor – aceștia reușesc să-și ademenească colegii care, aflați în criză de bani sau de timp, dau fuga la ușa vecină, află oferta sau reducerea care li se oferă și se transformă în clienți cu sau fără card de fidelitate.

La Universitatea de Științe A­gri­­cole și Medicină Veterinară „Ion Io­nescu de la Brad” din Iași (USAMV), Andrei Hintar, student în anul al IV-lea la Facultatea de Hor­ti­cu­ltu­ră, a găsit o modalitate diferită de-a face bani, făcînd tatuaje. A trecut de la desenul pe hîrtie la cel pe piele, la îndemnul celor din jur și, după ce și-a comandat o mașină de tatuaj a prins curaj și a încercat ­pri­ma sa creație, chiar pe propriul pi­cior. „Prima dată am tatuat gra­tis, pentru că mă ajutau oamenii să e­xer­sez. Chiar și acum mai fac asta, uneori – în loc să cumpăr unui co­leg un cadou, îi fac un tatuaj. Acum, un tatuaj poate costa de la 30 de lei la 300 de lei, în funcție de complexitatea lui”, a precizat Andrei Hi­ntar. Cu primii bani cîștigați, tî­nă­rul și-a cumpărat mai multe culori și mai multe ace de mărimi diferite, cu care a reușit să conti­nue și să-și dezvolte mini-afacerea.

Servicii inginerești, pe palier

Și în Campusul „Tudor Vla­di­mi­rescu” există studenți care au gă­sit metode de a cîștiga bani din pasiunile lor. Unul dintre aceștia, Dan, student la Facultatea de A­u­to­matică și Calculatoare, se ocupă cu dezvoltarea site-urilor web. A­ces­ta spune că afacerea a început ca o pasiune, dar că acum s-a transformat într-o afacere propriu-zisă, reușind să se întrețină din ea, fără a mai avea nevoie de vreun alt spri­jin financiar din partea famili­ei. „Nu pot să spun o sumă exactă pe care am cîștigat-o. Știu, însă, că pri­mii bani pe care i-am avut, i-am investit tot în asta, să-mi asigur tot ce trebuie ca să pot lucra, mai de­par­te, normal”, spune Dan. Nici el, și nici Mihai, care repară laptopu­rile colegilor săi,sau tuturor celor care-i bat la ușa camerei, din cînd în cînd, nu au avut niciodată probleme cu administrația căminului sau cu alți oameni care să le reclame activitățile sau să se plîngă de cali­ta­tea proastă a serviciilor pe care tinerii antreprenori le oferă.

În căminul T18 al Politehnicii stă și Alexandru Robert, un student care și-a dezvoltat o afacere de vîn­zare și cumpărare de telefoane mobile. Dacă unii tineri, din do­rin­ța de a-și vinde telefoanele într-un timp mai scurt, le dau cu un preț foarte mic, Alexandru le cumpără și mai apoi le vinde la prețul normal al produselor, acesta fiind uneori chiar dublu față de cel din momentul achiziționării.

Altfel de salon de înfrumusețare

În Căminul C6 din Complexul „Titu Maiorescu”, multe dintre stu­dentele Universității „Alexandru Ioan Cuza” au dezvoltat un salon de înfrumusețare cu serviciu la do­miciliu. Preluînd comenzile de pe Facebook, Claudia Nicole, stu­den­tă la Facultatea de Psihologie și Ști­in­țe ale Educației, alungește genele, cu ajutorul unor extensii, aplicate fir cu fir. Tînăra a urmat un curs, s-a specializat și spune că are foarte mul­te programări. „Prețurile va­ri­a­ză între 80 și 120 de lei, destul de ieftin, comparativ cu cele propuse de saloane”, a declarat Claudia, ex­­­plicînd că o singură programare îi ocupă aproximativ două ore din zi. Tot pe grupurile de Facebook ale căminelor din campus își pro­mo­vea­ză serviciile și Ana, studentă la Fa­cultatea de Economie și Ad­mi­nis­trarea Afacerilor, care s-a speciali­zat în manichiură. Tînăra a în­ce­put cu unghiile colegelor de ca­me­ră și cunoștiințelor, pentru sume mici de bani, ca să ajungă la pro­gra­mări și ședințe de manichiură cu tarife fixe în camerele de cămin. „a început ca o pasiune, dar acum este o sursă de venit. Veniturile me­le sînt constante și cîștig destul de bine din afacerea mea”, a spus Ana.

„Alcool nu aduc decît pe co­man­dă. Ocupă mult spațiu și, ori­cum, nu pot aduce mai mult decît trei sticle”, a menționat Iura, student la Facultatea de Litere. Acesta a a­dă­ugat și că, deși studenții reușesc să treacă vama cu pachete în plus de țigări asupra lor, atunci cînd aceștia sînt prinși, pachetele le sînt confiscate de către polițiștii de fron­tieră.

Dacă sunt studenți care și-au dez­voltat afacerile cu sediul în ca­me­ra de cămin, Alina Butnariu, stu­dentă în anul al II-lea la Fa­cul­ta­tea de Horticultură, con­fec­țio­nea­ză bijuterii și agende personali­zate pe care le livrează oricui vrea. „Ideea mi-a venit de la faptul că accesoriile erau foarte scumpe și nu avea rost să plătesc atît de mult, cînd puteam să mi le fac singură. Eu încerc să le vînd la prețuri cît mai accesibile, dar, totodată, trebuie să îmi acopăr și materialele din care le confecționez”, spune Alina. Ea realizează brățări, cercei, coli­ere, carnețele și decorațiuni din hîr­tie pe care, mai apoi, le pro­mo­vează pe pagina sa de Facebook și le trimite celor interesați.

O meserie dezvoltată în toate că­minele studențești din Iași, in­di­fe­rent de universitate, este cea de fri­zer, prețurile cerute de studenți fiind mult sub cele din saloanele pro­fesioniste. Dacă în Com­ple­xul „Târgușor-Copou” poți plăti pen­tru tuns între 5 și 7 lei, în Com­ple­xul „Titu Maiorescu”, în că­mi­nul C6, Neonila Gavrilaș, studentă în anul I la Facultatea de Geografie și Geologie, își coafează colegele de că­min cu 15 lei, realizînd și îm­ple­ti­turi după modele învățate de pe Internet.

Trocul basarabean

Printre cele mai vechi afaceri din căminele studențești se numără, cele ale studenților din Republica Moldova. Aceștia trec vama cu ți­gări, alcool sau bomboane Bu­cu­ria, în limita permisă de lege, dar cum­părate la prețuri mici din Ba­sa­ra­bia, pe care mai apoi le vînd, mai scump, colegilor de cămin.

Un pachet de țigări poate fi cum­părat de peste Prut la aproape ju­mătate de preț, iar o sticlă de tă­rie cumpărată cu 25 de lei este vîn­du­tă cu 43. Bomboanele Bucuria nu au un preț standard impus de stu­denții vînzători; ele sînt cerute, în special, de fete, iar prețul este me­reu la atitudinea celui care le a­du­ce. „Alcool nu aduc decît pe co­man­dă. Ocupă mult spațiu și, ori­cum, nu pot aduce mai mult decît trei sticle”, a menționat Iura, student la Facultatea de Litere. Acesta a a­dă­ugat și că, deși studenții reușesc să treacă vama cu pachete în plus de țigări asupra lor, atunci cînd aceștia sînt prinși, pachetele le sînt confiscate de către polițiștii de fron­tieră .„Anul trecut m-au prins cu 14 pachete, dar nu mi-au făcut nimic. Mi-au lăsat două și restul pur și simplu mi le-au confiscat”, a spus studentul.

Toți tinerii susțin că cea mai răspîndită metodă de vînzare a pro­duselor rămîne Internetul, pe Facebook, că majoritatea afacerilor încep cu anunțuri simple și că pri­mii clienți sunt întotdeauna prie­tenii și cunoscuții. Ei cred că este nevoie de o încredere pe care ți-o dobîndești în timp ca să ajungi de la un simplu anunț și un „strigăt” virtual, la clienți fideli care să-ți bată la ușa căminului ca să-ți ceară ajutorul.