Patrimoniul cultural se năruie în sălile de judecată

Institutele de Cercetare de pe Lascăr Catargi, vechi de aproape două secole, sînt lăsate în paragină. Majoritatea nu au fost renovate de mai bine de 20 ani, așa că zidurile lor se dărîmă sub ochii neputincioși ai cercetătorilor care s-au obișnuit să își redacteze lucrările printre cranii din Neolitic. Reprezentanții Academiei Române, în subordinea cărora se află institutele, ridică din umeri, declarîn­du-se legați de mîini de legea retrocedărilor, care nu le permite să le renoveze. Arheologii, antropologii și istoricii nu se plîng însă de condițiile lor de lucru, ci se arată îngrijorați de starea vestigiilor, care s-au degradat în ultimii ani mai mult din cauza indiferen­ței autorităților decît din pricina trecerii timpului.

Antropologia se studiază printre oase

Cranii stau înghesuite unele în altele, printre picioare de oameni și birouri. Dacă nu ar avea nume­re de inventariere, nu le-ar remarca nimeni dispariția. Sînt însă pă­zi­te de un sistem de alarmă de ul­timă generație fixat într-o ușă prin­să de ziduri mîncate de igrasie.

Filiala din Iași a Institutului de Antropologie „Francisc I. Rai­­ner” al Academiei Române n-a mai fost renovată de 16 ani fiindcă își are sediul într-o clădire revendicată. Astfel, angajații Institutului se văd nevoiți să își desfășoare ac­ti­vitatea într-un sediu cu pereți în­negriți de trecerea timpului și cu zugrăveala căzută pe alocuri, în ale cărui încăperi au fost înghesuite o­biectele lor de studiu. Oase și cra­nii datînd din Neolictic sînt plasate unele peste celelalte prin dulapuri, pe rafturi improvizate, uneori lăsa­te chiar pe podea, sau mutate în piv­nița din curtea sediului.

Clădirea a fost dotată de curînd cu sobe cu încălzire pe gaz și o instalație nouă de electricitate, însă aceasta este provizorie, întrucît nu se poate interveni în structura de ba­ză a clădirii, potrivit Legii nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural național mobil. „Nu putem modifica decît pe ici, pe colo, pe interior. Pe exterior ca­de zugrăveala. Avem un sistem nou de alarmă. Dar la ce ne poate fo­lo­si, dacă atunci cînd te împingi mai tare în ușă, pică?”, a declarat Mari­a Știrbu, cercetător științific principal, grad I.

Între anii 1970 – 1993, Institu­tul a fost mutat de șase ori, urmînd traseul: Corpul B al Universității „Alexandru Ioan Cuza” – Casa BER (actuala filială a Ministeru­lui Sănătății Publice) – Lascăr Ca­targi, nr. 47 (actualul sediu al Filialei din Iași al Institutului de Cercetări Biologice) – Casa Sa­do­veanu – Corpul B al UAIC – sediul actual. Numeroasele mutări și condițiile improprii de depozi­ta­re au dus la deterioare obiectelor de patrimoniu ale Institutului. „Am muncit ca niște hamali, mutîndu-ne în atîtea sedii în tot acest timp. Am cărat cutii întregi cu oase. Nu atît personalul are de suferit, cît au de suferit colecțiile. Sîntem nevoiți să depozităm cutii cu oase din Neo­li­tic într-un beci din curte”, a explicat Ana Țarcă, cercetător științific principal, grad I, la Secția de An­tropologie.

Arheologia se păstrează în beci

„Cioburile” arheologice care nu au mai încăput în beciul plin de ume­zea­­lă stau în dulapu­rile de ex­poziție ale ho­­lului în care cad la răs­timpuri bucăți de tavan. Raftu­ri­le de dea­supra stau să se rupă de po­vara a peste 20.000 de cărți. De aceea pe un perete coșcovit stă scris: „Personalul Ins­ti­tu­tu­lui de Ar­­heologie este rugat să contribuie cu 5 RON persoana pentru acope­ri­rea sumei restante, reprezentînd banii pentru avocata care ne repre­zintă in­te­resele în instanță” (23. 11. 2009).

Principalele probleme ale Ins­ti­tutului de Arheologie sînt i­gra­sia, lipsa de spațiu de depozitare a materialelor de cercetare și bucă­ți­le de zidărie ca­re cad de pe pereți. Situația actuală este cauzată de fap­tul că, de 35 de ani, clădirea nu a mai fost renovată, de șase ani aceas­ta fiind o­biectul unui proces de retroce­dare. „Acum mai bine de trei ani a existat un proiect de reno­vare, dar, din cauza procesului, ba­nii care trebuiau investiți în sediul nostru s-au dus la renovarea sediului principal al Academiei Româ­ne.

Am ajuns să facem chetă pentru a plăti avocata care ne apără interesele, pentru a avea unde să ne des­fășurăm activitatea”, a precizat Ana Ilie­vici, bibliotecar la Institutul de Ar­heologie. Personalul de aici nu se plînge însă de condițiile în care trebuie să lucreze, ci de modul în care acestea afectează starea vestigiilor. „Am scos cioburile (n.r.: fragmente din oalele din lut des­co­perite de către cercetătorii Filialei din Iași) și le-am depozitat într-o pivniță din curte, ca să punem cărți în dulapuri. Nu este normal să fim nevoiți să punem obiecte care fac parte din patrimoniul național, într-o pivniță, într-un mediu umed care le va deteriora inevitabil”, a mai precizat Ana Ilievici. Cît privește co­lecția de cărți din patrimoniul bi­bliotecii este în continuă creștere, spa­țiul alocat acesteia este ace­lași ca la începutul anilor 1970, cînd a fost stabilit actualul sediu.

În scopul rezolvării probleme­lor, membrii institutului așteptă dez­nodămîntul următoarei înfăți­șări la tribunal care va avea loc în primăvara anului 2010. „Institutul de Arheologie și cel de Antro­po­lo­gie au termenele de judecată abia în martie, respectiv în aprilie, anul viitor, fiind cazuri avansate la Înal­ta Curte de Casație și Justiție, un­de, în general, cei care revendică imobilele nici nu locuiesc în țară, motiv pentru care procesele se în­tind pe perioade lungi de timp”, a menționat Irina Apostol, consilier juridic din cadrul Filialei din Iași a Academiei Române.

La Istorie se repetă doar procesele  

Rețeaua electrică e nouă. La fel și sistemul de încălzire. Ce-i drept, cîte un tavan stă să cadă, însă pe angajați nu-i îngrijorează starea să­lilor de aici. Îi îngrijorează mai mult ce se va decide în sălile de judecată.

Angajații Institutului de Isto­rie „A. D. Xenopol” au aceleași ne­­mulțumiri ca și colegii lor de la celelalte instituții. „O parte a clă­di­rii a fost revendicată. Condițiile în care ne desfășurăm activitatea constituie o problemă foarte delicată. Au fost făcute modificări la rețeaua electrică, la conductele termice în­să clădirea este foarte veche și ne­ce­sită intervenții mai serioase. Noi sperăm că vom obține finanțare, pen­tru a renova măcar, ținînd cont că nu putem interveni în structura clădirii (n.r. din cauza procesului de retrocedare în care este implicată clădirea). Plafoanele constituie una din cele mai grave proble­me”, a precizat Gheorghe Cliveti, director adjunct al Institutului de Istorie „A.D. Xenopol”.

Clădirea este revendicată de doi cetățeni israelieni de origine ro­mână, care au intentat proces re­prezentanților Filialei Ieșene a Aca­demiei Române. În luna iunie a acestui an, Lascăr Wachtel a de­monstrat, conform unui memoriu trimis Tribunalului din Iași, că imobilul a aparținut părinților săi, Sofia și Heinrich Wachtel. „Insti­tu­tul de Istorie A.D. Xenopol va avea următoarea înfățișare chiar luni (n.r.: 7 decembrie a.c.) la Tri­bunalul din Iași. Procesele de ge­nul acesta se întind pe perioade lungi. Deocamdată nu s-a ajuns la nici o concluzie clară”, a declarat Irina Apostol, consilier juridic pen­tru Filiala din Iași a Aca­de­mi­ei Române.

Nici Institutul de Filologie Ro­mână „Al. Philippide” nu a mai suportat de mult timp consolidări esențiale. În prezent, el se află în proprietatea Casei Regale. „Insti­tu­tul și-a mutat sediul aici de la începutul anilor ’70. Noi stăm aici prin bunăvoința lor (n.r.: membri­lor Familiei Regale). Singurele modificări aduse clădirii s-au produs prin mansardarea corpului IX al institutului care s-a făcut defectuos și a adus multe stricăciuni struc­turii clădirii”, a declarat Ga­bri­ela Haja, cercetător științific prin­cipal, grad I.

Academia Română se spală pe mîini

Reprezentanții Filialei din Iași a Academiei Romane ridică din umeri cînd vine vorba despre si­tuația institutelor de pe Strada Las­căr Catargi. Lipsa condițiilor propice și a renovărilor este pusă pe seama proceselor de revendica­re ale imobilelor din ultimii ani, cu toate că în respectivele clădiri nu s-a mai modificat nimic de aproape 20 de ani. „Sînt clădiri vechi, revendicate și nu putem interveni în re­pa­rarea lor. Sînt probleme mari la Ins­titutele de Arheologie, Istorie, Antropologie. În cazul a două dintre ele procesele ajungînd la Înalta Curte de Casație și Justiție. Nu pu­tem face nimic pînă nu se finali­zează aceste procese. Avem în ve­dere proiecte de reabilitare și de mărire a spațiului pentru depozitarea de materiale în cazul Ins­ti­tu­tului de Arheologie. În funcție de ce se va întîmplă în martie vom vedea”, a declarat Radu Rachieru, director – adjunct al Filialei din Iași a Academiei Române.

Cum, în condițiile actuale, nu se poate interveni în structura de bază a clădirii, potrivit Legii nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural național, anga­ja­ții institutelor de cercetare științi­fi­că își vor continua munca pînă la re­zolvarea proceselor de retroce­da­re sub tavane picate pe alocuri și printre mormane de oase. „Pentru altele se găsesc bani, însă cultura e mereu lăsată ultima. Nu avem ce face”, s-a resemnat Ana Ilievici, biliotecara Institutului de Arheo­lo­gie.

Cercetătorilor din istorie, an­tro­pologie sau arheologie le rămî­ne doar confortul de a avea încă în preajmă materialul de studiu. Asu­pra acestora nu se pot emite pretenții de retrocedare.

Alexandra PANAETE

Gianina PETRUCĂ