Învățămîntul superior, la mila schimbărilor de regim

Anul universitar 2011-2012 a fost unul dintre cei mai dificili pentru învățămîntul superior din România. În lupta de a aplica o lege care mai trebuia șlefuită înainte să fie aruncată prin asumarea răspun­derii Guvernului, evenimentele din amfiteatre, sărbă­torile și alegerile nu au mai avut aceeași semnificație pe care ar fi avut-o într-un alt context. Unul în care ierar­hizarea domeniilor de studii ar fi fost făcută de către aceleași autorități internaționale care au realizat și clasificarea universităților. Iar paradoxul acestui zbucium universitar este faptul că, după atîta stră­danie, cînd lucrurile păreau să se așeze și documentul să se termine de șlefuit, a picat Guvernul, iar noul ministru începe să cioplească din nou în legea din care, în curînd, n-o să mai rămînă nici trunchiul.

Anul universitar care a trecut a fost unul electoral, instituțiile de în­vățămînt superior organizînd ale­geri la toate nivelurile, de la șefi de de­par­tamente, pînă la rectori. Astfel, Universitatea de Arte „George Enescu” (UAGE) și Uni­ver­si­ta­tea de Științe Agricole și Medicină Ve­terinară „Ion Ionescu de la Brad” (USAMV) și-au ales un nou rector, prof. univ. dr. Atena Elena Simio­nes­cu la UAGE și la USAMV prof. univ. dr. Vasile Vîntu. În același timp, prof. univ. dr. Vasile As­t­ără­s­toae a rămas rectorul Univer­si­tă­ții de Medicină și Farmacie „Gri­go­re T. Popa” (UMF), prof. univ. dr. Vasile Ișan al Universității „Alex­andru Ioan Cuza” (UAIC), iar prof. univ. dr. ing. Ion Giurma va mai fi pentru încă patru ani condu­că­to­rul Uni­versității Tehnice „Gheor­ghe Asa­chi” (UTI).

Au existat însă schimbări la ni­velul distribuției puterii de­ci­zio­na­le în instituțiile de învățămînt su­pe­rior. În primul rînd, s-a desființat Biroul Senat, locul acestuia fiind luat de o structură asemănătoare, Con­siliul de Administrație. Se­na­tul a primit mult mai multă putere, făcînd din președintele acestei in­sti­tuții o persoană care poate contes­ta, cu sprijinul senatorilor, deci­zi­ile rectorilor.

Toate aceste schimbări au fost aduse însă de demersurile de aplicare a Legea Educației Naționale (LEN), care, într-un final, le-au acaparat atenția tuturor unversi­tă­ți­lor pe parcursul celor opt luni ale anului universitar.

Încă 12 luni de criză

În 2010 – 2011, UAIC a săr­bă­to­rit împlinirea a 150 de ani prin organizarea unui eveniment cultu­ral și academic, care s-a întins pe durata a trei zile. Dacă la acesta au fost prezente personali­tăți importante din spațiul politic și intelectual al țării, anul acesta eve­nim­en­te­le de acest gen nu au mai căpătat aceeași amploare. „Să spu­nem un eveniment sau o activitate comparabilă, similară, cu jubileul din 2010 nu a avut loc. Acestea sînt momen­te semnificative, cînd, în ge­neral, o instituție academică rea­li­zează, fie oficial, fie informal, un bilanț a ceea ce s-a petrecut în exis­tența ei de pînă atunci”, a declarat prof. univ. dr. Vasile Ișan. Acesta a precizat că în anul universitar care a trecut s-a resimțit, la nivelul în­tre­gii țări, o încercare de a îmbunătăți educația din universități, atît la ni­ve­lul calității actului didactic cît și ca performanțe în cercetare. „Asta, să spunem, cred că a fost una dintre țintele legii educației, în rest a fost un an destul de dificil din punct de vedere al mijloacelor puse la dispoziție universităților. Îmi este greu să îl definesc pentru că el intră de-a valma într-o perioadă de criză care a început acum trei ani și care a marcat universitățile deopotrivă: de la resursele financiare și materiale pînă la lucrările de investiție în in­frastructura școlară și în facilitățile pentru studenți”, a adăugat prof. univ. dr. Vasile Ișan.

Iar această criză financiară a fost resimțită și mai puternic fiin­dcă a fost alimentată și de una de personal. Legea educației a interzis pro­fe­so­rilor care depășesc vîrsta de 65 de ani să mai profeseze și să mai preia conducere de doctorat. Astfel, deși majoritatea instituțiilor de învă­ță­mînt superior ieșene au fost clasificate în prima grupă valorică în toamnă, cea a universităților de cercetare avan­sa­tă și educație, și au primit mai mul­te locuri bugetate la doctorat, nu au existat suficienți coordonatori ca să acopere numărul mare de studenți pretendenți. În plus, aceeași clasificare a fost publicată cu în­tîr­zie­re în toamna anului trecut, îm­pin­g­înd pînă la jumătatea lunii septembrie înscrierile la masterat și dincolo de începutul anului universitar cele la doctorat. „Problema cea mai mare a fost cu reformele care de­curg din această lege și care sînt în curs de aplicare. În privința organizării șco­lilor doctorale, a finanțării, a eva­luării continue și clasificării progra­me­lor de studii. Iar acum se resimte o tatonare și o așezare, în sensul că reformele începute într-un ritm des­tul de alert acum primesc anumite cla­rificări, și din cauza faptului că aces­tea au fost puse în practică foarte greu, cu întîrziere. De pildă stabi­li­rea numărului de locuri, de granturi, repartiția lor către universități, eva­luarea domeniilor de masterat sau chiar și a școlilor doctorale. Ne­fiind documente legislative pentru a pu­tea fi aplicate, acestea au rămas în așteptare”, a declarat prof. univ. dr. Vasile Vîntu, rectorul USAMV.

Dezbateri peste dezbateri

Problemele cu înțelegerea legii edu­cației nu au apărut însă abia la începutul anului universitar care se va încheia în această vară. Cele mai mari dificultăți le-au avut institu­ți­ile de învățămînt superior în luna iunie 2011, cînd trebuiau să introducă pe platforma ridicată de către cei de la minister toate datele ne­ce­sare pentru evaluarea în vederea clasificării universităților. În ace­lași timp, cu același personal, trebuiau să pună bazele și unei Carte instituționale care să urmeze principiile legii. „Cele mai importante momen­te din anul trecut au fost legate de adoptatea Cartei universității și a regulamentelor prin care se pu­neau în concordanță reglementarea inter­nă, cu legea educației. Asta s-a da­to­rat faptului că legea, fiind aprobată prin asumarea răspunderii, fără să fie periată, avea foarte multe inconsecvențe și a fost foarte greu să adaptezi regulamentele astfel în­cît să nu îi încalci prevederile. Dar aceste momente grele au fost și cele mai pline de satisfacție”, a preci­zat prof. univ. dr. Vasile Astărăstoae, rectorul UMF.

Însă după un an de discuții cu ministerul, începea să se ajungă la o formă care era agreată atît de me­diul academic cît și de legiuitori. Problema a apărut însă în momentul în care a căzut Guvernul Un­gu­reanu, iar Cătălin Baba, care ur­ma­se pașii inițiatorului proiectului de lege, Daniel Funeriu, a fost în­lo­cuit, pe rînd, cu Corina Du­mi­tres­cu, Ioan Mang, și acum, Liviu Pop. Acesta din urmă a rămas ca minis­tru interimar după ce primele două nume înaintate pentru șefia Minis­te­rului Educației, Cercetării, Ti­neretului și Sportului au fost în­lă­turați din cauza problemelor de­on­tologice și de compatibilitate. „Iar mai departe, este posibil să se producă o întoarcere la situația de di­na­inte de aplicarea legii. Și primul semn nu e adoptarea ordonanței de urgență, ci și creșterea din nou a numărului de locuri subvenționate de la buget, la toate cele trei cicluri de studii, dintre care dublarea lo­cu­rilor la doctorat mi se pare de-a dreptul surprinzătoare. Toate acestea constituie un fel de revenire la vechiul colectivism educațional. A­vem resurse financiare puține și fo­losim și mai puține umane. Resu­r­se de mai bu­nă calitate, așa cum ar avea nevoie instituțiile academice, care și așa există într-un număr ex­cesiv de ma­re. Acesta este cea mai dramatică revenire. O diminuare a numărului de locuri ar fi dus im­plicit la o mai mare selectivitate și la o ofertă mai bună pentru ab­sol­venții liceului”, a completat prof. univ. dr. Vasile Ișan.

Pe de altă parte, rectorul UMF susține că trebuie să existe o stare de echilibru între direcția de dezvoltare a instituțiilor de învățămînt superior și influența pe care o pot avea măsurile legislative. „Im­por­tant pentru universitate este să-și stabi­leas­că unde vrea să ajungă. Acum, că merge pe o cărare mai îngustă sau pe autostradă depinde de fie­ca­re în parte. Legea nu poate să schim­be obiectivele pe care și le fixează o universitate. Chiar dacă se vor în­dulci anumite criterii de performan­ță, instituțiile pot să își stabilească un standard deasupra acelor criterii mi­nime încît să poată reuși să creas­că”, a conchis prof. univ. dr. Vasile Astărăstoae.

***

Anul universitar care se va în­che­ia la sfîrșitul celei de-a doua săp­tămîni de sesiune lasă mediul academic într-o stare de incertitudine. Pe de o parte, există riscul ca micile clarificări și completări pe care conducerile unversităților s-au străduit să le obțină în corpul legii să se risipească printr-o serie de Or­donanțe de Urgență bine direc­țio­nate. Pe de altă parte, există posibilitatea pe care o pronunțase și Ioan Mang, ca pînă în toamnă, să se asu­me un nou proiect de lege a edu­cației „care să rezolve nemul­țu­mi­ri­le partenerilor sociali” și care să arunce din nou mediul academic în­tr-o prăpastie din care de-abia s-a chinuit să iasă.

Cătălin HOPULELE