În topul afacerilor din Tudor, studenții ies pe locul doi

Că T 17 este cel mai mare cămin studențesc din Europa de Est este deja un fapt cunoscut. Totuși, prin faptul că a adunat, de-a lungul timpului, la parterul său, două sedii de bănci, un supermarket, un coafor vechi din anii ’70, o covrigărie, un Orange Shop, farmacii și trei baruri, face o notă discordantă. Campusul „Tudor Vladi­mirescu” a devenit, în umbra puzderiei de localuri și facilități pentru studenți și publicul larg, vaca de muls a patronilor cărora a în­ce­tat demult să le pese dacă marfa pleacă la studenți sau la oricine altcineva le calcă pragul.

Campusul „Tudor Vla­di­mi­res­cu” constituie punctul central de in­teres, atît pentru mediul studențesc, cît și pentru marea masă a populației, din cartierul cu același nume, ridicat în 1950. Ultimul deceniu a adus pe teritoriul campusului o creș­tere a numărului căminelor, dublate de mărirea în efectiv a studenților cazați. Acest lucru a adus după sine și înmulțirea societăților comercia­le, care fie și-ar pierde complet clien­tela în lipsa studenților, fie sînt destinate publicului larg atras astfel în campus.

Chestiuni studențești

Dacă noua cantină a campusului s-a deschis la începutul lunii mai a anului acesta și aparține de univer­sitate, afacerea spălătoriei din Tu­dor a început în februarie 2007, du­­pă modelul clasic al celor din Oc­ci­dent cu funcții de bază de spă­lă­to­rie, uscătorie și personal minim. „A fost mare alergătură deoarece ideea inițială că studenții vor veni nu s-a concretizat deloc, mai ales în mo­men­tul acela. Pe atunci, încă mai cir­cula o modă cu mașini de spălat prin camerele de cămin”, a declarat Ni­co­lae Petrache, administratorul so­cietății. În lipsa clienților, conduce­rea a angajat personal suplimentar, a achiziționat materiale adi­țio­na­le și a amplasat o călcătorie care era des­tinată să rotunjească veniturile prin contractarea de clienți persoane ju­ri­dice. „În timp, au început să vină și studenții și facem tot posibilul, în contextul crizei, să nu mărim pre­țu­ri­le pentru ei prea mult. Le oferim servicii de spălare, uscare de o oră sau jumătate de oră și călcătoria care funcționează în paralel”, a adăugat administratorul.

O sursă de venit aproximativ constantă, în ceea ce privește publi­cul studențesc, s-au dovedit a fi cen­trele de listare și multiplicare. În număr de trei, exceptînd serviciile oferite de magazinul Media Ga­laxy din incinta Iulius Mall, acestea se încadrează în tipul de afaceri care obțin venituri stabile, în funcție de structura anului universitar. Sin­gu­rul neajuns al angajaților este criza economico-financiară. „Păi, da­to­ri­tă nouă, mulți iau examene, dacă e să ne uităm la cîte fițuici s-au făcut. No­uă ne merge bine ca afacere, dar de­pinde de momente: în sesiune, de exemplu. Economia contează. Da­că mă întrebi cum era în 2007, aveam și încasări de 100 de milione, acum dacă ajungem pe sesiune la 30 de milioane. Se simte criza. Dar clientela care se pierde se înnoiește constant și la studenți merge”, a sus­ți­nut Ana, operator pe computer la Ady Center. Centrele mari de mul­tiplicare și listare rareori se în­tîl­nesc în afara campusurilor, mai ales luînd în calcul cele cîteva societăți comer­ciale care „domină” piața pe acest segment în mediul universitar ie­șean. „Se va deschide unul la UMF, pe lîngă cele din Tîrgușor și Codrescu. Dacă nu ar fi campus n-am avea nici o șansă. Pe perioada verii, e moarte curată”, a conchis aceasta.

Dacă acest tip de afaceri înregis­trează, măcar pe parcursul anului uni­versitar, venituri în medie constan­te, nu același lucru se poate spune despre micile librării și papetării. „Fiind campus universitar și pa­pe­tă­rie pentru studenți, cînd începe a­nul și semestrul merge bine, apoi stagnează. Am avut o perioadă bu­nă și am stagnat. Noi ținem pre­țu­ri­le după bugetul omului. E singura po­sibilitate de a vinde” a declarat Marcela, casier la Librăria „Stu­dent” deschisă în 1999.

Căminele all-inclusive

Locul unde se întîlnesc necesi­tă­țile din mediul studențesc cu cele de larg consum este domeniul alimen­tar. Ideea inovativă din acest punct de vedere, aplicată în Tudor, a venit la începutul anului 2004-2005, cînd universitatea a organizat o se­rie de licitații publice pentru socie­tă­țile comerciale cărora le vor fi fost puse la dispoziție par­te­rul că­mi­ne­lor T1-T2, T5-T6, T7-T8 și T16-T17. Ulterior au mai fost amplasate astfel de magazine în căminele T3-T4. Pînă în prezent, în preajma ma­jo­ri­tății căminelor, s-au deschis magazi­ne alimentare și fast-food-uri, nu­mă­rul mare al aces­tor societăți co­mer­ciale du­cînd, apa­rent, la o fluctu­ație vizibilă a veniturilor. „Anul trecut a fost slab, acum și mai slab. Sîn­tem într-o situație des­tul de gravă, din punct de vedere fi­nanciar, pentru că simțim, din spa­tele tejghelei, că stu­denții nu mai au bani. Am încercat cu promoții la tot felul de produse, dar se observă cu ochiul liber schim­barea din ul­ti­mul an și ceva”, a precizat Ionuț, pro­prietarul magazinului mixt din ve­ci­nătatea căminului T12.

Cu toate acestea, fast-food-uri­le care își au sediul în apropierea sta­ției RATP nu par să se confrunte cu asemenea dificultăți. Admi­nis­tra­torul fast-food-ului East Seven­teen, Cris­ti­nel Grosu, a declarat că, deși studenții sînt principalul pu­blic țintă, clienții localului sînt de toate vîrs­te­le. „Am reușit să ne ex­tin­dem, din anii ’90 de cînd e socie­tatea, de cinci ori. Avînd o gamă mai mare de produse, normal că ne-a mers mai bine. Ultima oară am fă­cut modifi­cări acum doi ani. Am fă­cut sala de mese mai mare, apoi toa­lete înăuntru, că erau afară și le venea greu studenților”, a completat administratorul.

De la cooperative la SRL

Între firmele care sînt si­tuate pe suprafața campusului, s-au strecurat și o serie de afaceri care datează aproape dinainte ca studen­ții să populeze zona. Studio-Dana, coa­fo­rul de la parterul căminului T17, a luat ființă sub forma unei cooperative, inițial, cea mai veche formă de privatizare dinainte de 1989. Spa­țiul din cartierul Tudor Vladi­mi­res­cu e deținut din anul 1976. „Eu lu­crez din 1983. La nivel de profit, noi sîntem salon particular și din cau­ză că s-a păstrat organizarea în coope­rativă, nu plătim chi­rie, cheltuielile de genul acesta rămînînd la nivelul utilităților”, ex­plică Gabriela, hair-stylist. Aceas­ta continuă, declarînd că pînă în ’90 – ’95, amplasarea avea legătură cu locul. „Acum nu mai vine lumea la fel la pieptănat. Se găsesc pe pia­ță foarte multe produse și oamenii vin din ce în ce mai rar pe aici.” Cu toate acestea, ma­jo­ritatea clienților sînt tineri. „Cli­en­tele sînt din Pă­cu­rari, din Alex­an­dru. În săptămîna de după 15 dece­m­brie nu ne ajung mîi­nile. E adevărat că vin și studente la făcut, chiar și băieți la pensat, la epi­lat. Cele mai multe cliente de aici sînt prin preajma banchetelor sau de săr­bători. Dar nu ne merge extraordinar doar pentru că sîntem în campus”, a conchis aceasta.

Marea afacere

Un factor decisiv în creșterea pu­terii comerciale a campusului a con­stituit-o însă deschiderea, în anul 2000, a Iulius Mall, la vremea res­pec­tivă fiind primul mall în afara celui din București. Deschiderea a cumulat o investiție totală de 28 de milioane de euro, complexul fiind extins în 2005 și 2008. Din totalul clientelei, conform Depar­ta­me­n­tu­lui de PR al Iulius Mall, 35% sînt studenți. „Acest segment de public este foarte important, atît din prisma faptului că Iulius Mall este situat în campusul «Universității Teh­ni­ce», cît și datorită faptului că, în general, această categorie de clienți este foarte activă și interesată de tot ce înseamnă noutate în materie de bran­duri și posibilități de petrecere a tim­pului liber.” Facilitățile studenților date de statutul lor în incinta mall-ului se concretizează în reduceri și meniuri special la restaurantele din food-court, prețuri reduse la cinema, precum și promoții și vouchere de cumpărături în magazine.

Dispunînd de peste 200 de ma­gazine, cinematograf multiplex cu cinci săli și o zonă de food-court al­­cătuită din opt fast-food-uri, Iulius Mall este ultimul punct care a contribuit la transformarea Cam­pu­su­lui „Tudor Vladimirescu” dintr-u­nul tipic, populat în majoritate de studenți care beneficiază de facilitățile mi­nime, precum în celelalte cazuri, într-unul devenit principala sursă de profit pentru societățile comerciale din incinta sa.

Cu toate acestea, relația dintre a­ceste înterprinderi și segmentul stu­denților este una de co-dependență. Deși majoritatea afacerilor au pornit cu și printre studenți, acest pu­blic s-a rarefiat progresiv în masa de po­pulație care migrează în weekend către campus. Și trebuie admis și că, fără această dimensiune, car­ti­e­rul ar fi unul redus ca suprafață, populație, cît și la nivel economic, ju­de­cînd după faptul că cei 10 000 de studenți care locuiesc în Tudor con­stituie aproape jumătate din totalul demografic local.

***

În cifre

o 200 de magazine apar­ți­nînd Iulius Mall

o 30 de localuri și fast-food-uri

o 5 librării și papetării

o 5 centre de listări și mul­tiplicări

o 4 farmacii

o 3 sedii de bănci și 4 ban­comate

o 3 centre de înfrumu­se­ța­re și coafor

o 3 case de amanet

o 2 supermarketuri

o 2 florării

o 2 case de schimb valutar

o 1 sală de sport

o 1 spălătorie

o 1 cantină studențească

o 1 cinematograf multiplex

o 1 cizmărie

o 1 notariat

Alexandra PANAETE

Livia RUSU