În Tîrgușor, terenul fuge de sub picioarele studenților

Odată, campusul studențesc Tîrgușor Copou avea spații verzi unde studenții își așterneau păturile să învețe pentru sesiune, se plantau flori și se făceau planuri pentru o sală de sport. Însă moștenitoarea familiei de boieri Stoicescu, Magda Bedivan, a descoperit că pămînturile din campusul Tîrgușor Copou îi aparțin și revendică terenurile din fața și din spatele căminelor. Așa a răsărit o vilă chiar lîngă căminul C4, iar la parcul Stoicescu studenții se uită acum din spatele gardurilor de fier. Cele patru cămine și aleea dintre ele au rămas în administrarea universității, dar cum Magda Bedivan intenționează să vîndă ce îi aparține, studenții vor mai avea cu siguranța vecini noi cu care să împartă campusul.

Încă din anul 1990, Magda Be­di­van a început să revendice, parcelă cu parcelă, pînă ce a intrat în posesia te­re­nurilor care înconjoară cele patru că­mine ale Universității „Alexandru I­oan Cuza” (UAIC) din Iași, ridicate în Tîrgușor Copou. În spatele ac­tu­a­le­lor cămine, UAIC avea în calcul re­a­lizarea mai multor proiecte, printre ca­re și construirea unei săli de sport și o parcare pentru studenți. Însă, odată cu revendicarea primului titlu de proprie­tate de către moștenitoare, planurile de construcție au rămas doar pe hîrtie.

Magda Ionella Bedivan, des­cen­den­ta unei familii înstărite care a po­se­dat în perioada interbelică parcul Tîr­gușor Copou, a reușit să recupereze în instanță o parte din moștenirea pă­rin­teas­că. Aceasta a cerut instanței, încă din luna august 2001, retrocedarea ce­lor 1.700 mp de teren din strada Sto­i­cescu nr. 3A. În 1931, mama sa, Ma­ria Stoicescu, a primit cînd s-a mă­ri­tat, drept zestre, circa doua hectare de teren în „comuna Copou”. Pămîntul și toate construc­țiile de pe teren fuseseră cumpărate de familia Stoicescu în vara lui 1918. Maria a devenit moștenitorul de drept al caselor din Tîrgușor Copou, cu te­re­nul înconjurător. După venirea co­mu­niștilor la putere, ea a vîndut o parte din teren, iar în 1961 cîteva corpuri de clădire au fost preluate de stat, ajungînd în administrarea UAIC. Aici, universitatea ieșeană si-a construit pa­tru cămine studențești și cîrmuiește o parte din „parcul Stoicescu”, după cum mai este numită regiunea. Astfel, prin ridicarea căminelor din complexul Tîr­gușor Copou, mama Magdei Be­di­van a rămas fără 14.000 de metri pătrați. După spusele inginerului de cadastru al Biroului Tehnic al Serviciului Ges­tiunea Patrimoniului de la Uni­ver­si­tatea „Alexandru Ioan Cuza”, Iu­li­an Popov, terenul pe care se află că­mi­nele a fost primit pe baza unei ex­pro­prieri către statul român. „Fiind o zonă de interes s-a trecut de la statul român la administrarea Ministerului Învățămîntului, iar de la minister la universități să își construiască complexul studențesc”.

Căminele de după garduri

Conform legii nr. 10 din februarie 2001, privind „regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în pe­ri­oada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 de stat”, Magda Bedivan, cu ce­rerea de intrare în posesie în mînă, a venit să-și revendice terenurile din complexul studențesc Tîrgușor Copou, care au aparținut familiei sale.

În anul 2003, succesoarea averii Stoicescu, care avea deja titlu de proprietate pentru terenul din spatele că­mi­nelor, le-a cerut autorităților retrocedarea a încă 1.700 mp, ceea ce re­pre­zintă zona din fața căminelor din complexul Tîrgușor Copou, cea care se întinde de la căminul C4 și pînă la zidurile din fața cantinei Univer­si­tă­ții de Științe Agricole si Medicină Ve­terinară „Ion Ionescu de la Brad” (USAMV) din Iași. Conform aceleași legi, moștenitoarea își cere dreptul de proprietate asupra a două hectare de teren de pe str. Stoicescu nr. 4. Ultima dată cînd universitatea a pierdut teren în fața moș­te­ni­toa­rei a fost în luna decembrie 2010, cînd a apărut gardul care înconjoară zona revendicată.

Tot după spusele lui Iulian Popov, Stoicescu a mai vîndut de-a lungul timpului părți din te­ren, iar actuala moștenitoare ce­re acum diferența, aproximativ toa­tă zona din fața căminelor fiind revendicată. Asta include par­ce­le­le de pămînt din fața căminelor pînă la stradă, dar și terenul din dreapta cantinei USAMV. „Noi încercăm să ne apărăm cît putem complexul, acele terenuri fiind în litigiu. Pentru noi este im­portant că terenurile pe care sînt construite căminele și aleea care du­ce la acestea nu sînt puse în dis­cuție. Nu am idee cine se află în spatele acestor pretenții de re­tro­cedare, dacă sînt proprietarii, moștenitorii lor direcți sau niște intermediari”, a afirmat prof. univ. dr. Vasile Ișan, rectorul UAIC.

Renovarea, pe schelele birocrației

După ultima împroprietărire a moștenitoarei familie de boieri Stoicescu, a existat o promisiune că, deși spațiile verzi vor fi în­gră­dite, se va lăsa o poartă pentru ca studenții să aibă acces în continuare în spațiile verzi din fața căminelor. Dar odată cu în­gră­direa proprietății, moș­te­ni­toa­rea și-a uitat promisiunea și nu a mai făcut o poartă pentru ca studenții să intre în parc, „să mai stea pe o pătură, să citească. Nu au lă­sat și acum au pus gard și nu mai poți intra, nu te joci cu proprietatea omului”, a declarat Maricel Matianu, ad­mi­nistrator al complexului Tîrgușor-Copou.

Conform Oficiului Juridic al uni­ver­­­sității ieșene, notificarea încă nu a fost soluționată, deoarece pînă la noi de­ci­zii si analiza situației nu există nici un proces pe rolul instanței. Pînă atunci, se are în vedere retrocedarea te­re­nu­ri­lor în baza legii 18 / 1991, prin care te­renurile de orice fel, in­di­ferent de destinație, de titlul pe baza cărora sînt deținute sau de domeniul public ori privat din care fac parte, constituie fondul funciar al Ro­mâ­niei.

Pînă și renovarea căminului de bă­ieți C4 din complexul Tîrgușor – Copou a fost abandonată. Conform le­gii 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcție, rea­bi­li­tarea nu mai poate avea loc de­oa­re­ce documentația cadastrală nu mai poa­te fi realizată cînd există un proces pe rol. Mai mult, terenul îngrădit din fața căminelor a început să fie vîndut pe bucățele, odată cu obținerea acestora. Astfel, cei de la Biroul Tehnic s-au trezit cu o casă construită exact lîngă că­minul C4. „A fost vechea ei proprie­tate, nu avem ce să facem. Noi ne-am opus, dar mai mult nu am avut ce să facem. Asta e legea, iar eu ca cetățean român mă supun legilor statului”, a confirmat Bogdan Pleșcan, directo­rul general administrativ al UAIC.

Proviziile, ținute sub cheie

Încă dinainte de anul 1989, UAIC deținea, pe lîngă cantina din comple­xul Titu Maiorescu și actuala sală de mese a USAMV. Însă, odată cu construirea Liceului Pedagogic „Vasile Lu­pu” în locul cantinei USAMV de pe aleea Mihail Sadoveanu nr. 46, Universitatea Agronomică a rămas fără sală de mese. Prin ordinul ministerului, UAIC a trebu­it să renunțe la una din cele două cantine deținute la acea vreme, astfel fiind retrocedată clă­direa din complexul Tîrgușor Copou celor de la USAMV. Prin preluarea clă­dirii, a fost preluat și beciul de lîn­gă cantină, aflat pe terenul din fața că­mi­nelor studențești. Însă, cu în­gră­dir­i­le din complex de la sfîrșitul anului 2010, intrarea și folosirea beciului au fost oprite, deși pivnița se află pe in­ventarul Universității Agronomice de la momentul preluării. „Am fost che­mați de către cei de la Biroul Tehnic al Universității Cuza să golim tot ce a­veam în beci, din cauza terenurilor îm­prejmuite. Deși el există în acte ca fiind al nostru, am fost evacuați”, a pre­cizat Marilena Anton, administratorul can­tinei de la USAMV. Pe lîngă problema beciului, se pare că terenul solicitat de Magda Bedivan ar ajunge de la zona împrejmuită pînă la zidul cantinei, dar revendicarea cuprinde și te­re­nul din dreapta ei, folosit ca parcare de către unii studenți. „Odată, am fost chemată ca martor să semnez o ce­re­re de amendă pentru un student care parcase lîngă cantină, în zona revendica­tă. Nu am vrut să îi fac rău studentului, dar nu am avut ce face. Terenul se a­flă în proprietate privată. Se pare că și noi va trebui să facem o poartă către stra­dă pentru a ne face aprovizionarea de acum înainte”, a mai adăugat administratorul.

Revendicările se practică în masă

Cazul din Tîrgușor Copou nu es­te singular, pentru că, după cum a precizat Iulian Popov, „înainte, în Co­pou, stăteau oamenii școliți ai Iașului, în alte zone nu știau să scrie, să ci­teas­că, dar aici toată lumea și-a păstrat actele și acum vin să revendice”. La fel ca în cazul complexului din vîrful Copoului, urmașii profesorului A.C. Cuza, fost decan al Facultății de Drept de la UAIC în anul 1919, cer să li se restituie 10.000 de metri pătrați din te­renul pe care se află acum un alt com­plexul al universității, Codrescu. Mag­­da­lena Cuza Marconi Ciocci și Gheor­ghe Bogdan Ilie Cuza susțin că sînt moștenitorii terenului care a intrat în posesia lui A. C. Cuza în 1890 și au înaintat instanței în anul 2008 dosarul de retrocedare al terenului respectiv. Acest teren, estimat acum la cinci mi­lioane de euro, a fost confiscat de comuniști și pe suprafața lui s-au construit cămine studențești. U­ni­ver­si­ta­tea „Alexandru Ioan Cu­za” a men­țio­nat faptul că mai este o instituție de învățămînt superior ieșeană im­pli­cată deoarece terenul cu­prinde și o suprafață unde este construit un cămin al Universității de Me­di­ci­nă și Far­ma­cie „Grigore T. Po­pa”, iar procesul este încă în des­fă­șu­rare.

***

Pînă cînd condițiile de retroce­da­re ale dosarului vor fi îndeplinite și situația terenurilor va fi analizată în amănunt, nu ne rămîne decît să aș­tep­tăm ca decizia pentru suprafața de teren să fie dată. Majoritatea moș­te­ni­to­rilor primește despăgubiri, iar UAIC își va mai păsui pentru cel puțin încă un an demersurile de renovare. Nu avem încă norme care să protejeze instituțiile de cultură, așa că moș­te­ni­to­rii vin cu metrul în buzunar ca să revendice terenurile care cred li se cuvin.

Iustina AMBRONO

Ramona BALABAN