Distruși de sistem, tinerii artiști ajung din prinți, cerșetori

La începutul anului universitar, actorul ieșean Tomiță Moraru s-a sinucis în Germania, prietenii și familia acestuia precizînd că s-a plîns de mai multe ori de faptul că nu reușea să se întrețină din banii pe care îi cîștiga ca tînăr actor, căzînd adesea în depresie. Regizorii și colegii alături de care a lucrat spun că a fost unul dintre tinerii cu cel mai mare potențial din domeniu. Însă situația lui Tomiță nu este singulară. Studenții care ies de pe băncile facultății sînt adesea puși în situația de a avea cîte două joburi, pe lîngă actorie sau muzică, cu care să se întrețină și trăiesc doar din colaborările cu regizorii pe care și-au întîlnit în timpul facultății. Cei care se încăpățînează să rămînă în profesia pentru care s-au format sînt puși în fața unui sistem închis, greu de pătruns, stăpînit de actorii care și-au făcut deja un nume, dar și de o piață prea-plină de tineri care își lansează cîte o formație. Talentul și entuziasmul acestora se îneacă adesea chiar înainte de a termina facultatea.

Într-o piaţă în care locurile de muncă sînt deja puţine, pentru cei care urmează cursurile unei Uni­ver­sități de Arte, cum este „George Enescu” în Iași, cercul se în­gus­tea­ză. În Iaşi, instituţiile în care s-ar pu­tea angaja absolvenţii de la Uni­ver­sitatea de Arte „George Enescu” nu mai au locuri disponibile pentru că sînt ocupate de actorii care lu­crea­ză deja în instituție. „Domeniul artistic este unul prin definiție con­cu­rențial. Deci trebuie să fii pre­gă­tit pentru roluri puține pe care le vor foarte mulți! Trebuie să fii me­reu în formă, să te individualizezi dintr-o mulțime”, a declarat prof. univ. dr. Oltiţa Cîntec, critic de tea­tru şi director artistic la Teatrul „Lu­ceafărul” din Iaşi. Același lucru îl su­bliniază și Liviu Brătescu, directorul de la Ateneul Tătărași. „E des­tul de greu, că pentru oricare alt stu­dent din ţară care termină o fa­cultate. Piaţa de muncă nu oferă foar­te multe opţiuni”, a precizat acesta.

Vise fără experiență

Cei care termină Facultatea de Tea­tru se îndreaptă, astfel, către stand-up comedy, animarea clu­bu­ri­lor de teatru din școli, producția de filme și reclame, pentru a avea o sursă de venit. Puțini au norocul să obțină contracte de colaborare cu un anumit teatru care, din punct de ve­dere financiar, sînt mai avantajoase. Dacă absolvenții reușesc să prin­dă un astfel de proiect cu un tea­tru de stat și joacă de două-trei ori pe lună într-o piesă, atunci pot ajunge să cîștige cît un actor angajat, bene­ficiind de o mai mare libertate. Dar di­rectorii teatrelor de stat sînt re­ti­cenţi în a colabora cu tinerii de­oa­re­ce susțin că aceştia sînt lipsiţi de experienţă. Numai în cazul în care regizorul insistă să lucreze cu un anumit actor instituţia este dispusă să facă compromisuri, asta depin­zînd și de influența pe care o are regizorul respectiv.

„Să îți găsești un loc de muncă este într-adevăr o încercare astăzi. Dar, în egală măsură, cred că în­cer­cările de tip freelance şi inițiativa privată sînt mai potrivite în această zonă decît în multe altele. Există de­ja un sistem destul de serios și coerent de teatru independent la nivel na­țio­nal”, a precizat prof. univ. dr. Oc­tavian Jighirgiu de la UAGE

„Să îți găsești un loc de muncă este într-adevăr o încercare astăzi. Dar, în egală măsură, cred că în­cer­cările de tip freelance şi inițiativa privată sînt mai potrivite în această zonă decît în multe altele. Există de­ja un sistem destul de serios și coerent de teatru independent la nivel na­țio­nal”, a precizat prof. univ. dr. Oc­tavian Jighirgiu de la UAGE, regizor şi actor la Teatrul Naţional „Va­si­le Alecsandri”. Pentru tinerii ac­tori, care îşi înfiinţează propria trupă, exis­tă această şansă de a se promova în diferite cafenele şi pub-uri din oraş. Teatru FIX sau Arte Bar sînt cî­te­va dintre localurile care și-au des­chis uşile celor dornici de afirmare. Aceste prestaţii le oferă şansa de a fi văzuţi întîmplător de regizori, opor­tunitate care le poate aduce rolul într-o piesă de teatru sau un film.

Aceeaşi modalitate de a acumula experienţă o întîlnim în cazul celor de la Facultatea de Inter­pre­ta­re, Compoziție și Studii Muzicale Te­oretice și de la Facultatea de Com­po­ziție, Muzicologie și Pedagogie Muzicală, însă locurile în care aceş­tia îşi pot desfăşura activitatea par a fi mai numeroase. Şi în acest domeniu, practica este o problemă. „Pro­fe­sorii predau foarte mult, însă prac­tica lasă de dorit. E foarte ciudat să ieși din facultate tobă de carte, însă cu practica 10%. Practica și stră­dui­n­ța aduc succesul”, a explicat Bog­dan Marteș, absolvent al UAGE. Sin­gu­rul loc în care studenții pot aduna experienţă este corul universității, din care pot face parte și cei specia­li­zaţi pe anumite instrumente, în­să primii acceptaţi sînt studenţii de la Facultatea de Interpretare, Com­po­ziție și Studii Muzicale Teoretice. După terminarea facultății, absol­ven­ţii pot concura pentru locurile din orchestra Operei sau a Filarmoni­cii. „Întrecerea este mare. Se caută aceste posturi mai ceva ca cele din învăţămînt şi sînt la fel de prost plătite”, a precizat Adrian Grădina­ru, care a absolvit UAGE în anul 2000. Soluția acestuia după termi­na­rea facultății a fost să înființeze o trupă de folk intitulată „Nu acum”, cu care și-a cîștigat pîinea timp de 12 ani.

Proiecte cu miros de bani

Chiar dacă facultatea nu le o­fe­ră multe şanse de afirmare, stu­den­ții susțin că trebuie să se bazeze pe creativitate pentru a „ieși din anoni­mat” şi să se plieze pe anumite pro­iecte la care nu s-ar fi gîndit altcineva. Spre exemplu, Mihai Chelariu, student în ultimul an la UAGE, a lansat proiectul „Mika Violin” și s-a alăturat conceptului Addictive ELements, din care mai fac parte două persoane, proiect în care combină sunetele instrumen­te­lor, în special cele de la vioră și de la pian, cu muzică de club, făcînd și remix-uri la piese celebre. „De patru ani jumătate sînt deja băgat într-un proiect şi voi continua cu el du­pă absolvire, dacă va ţine”, a afir­mat violonistul. Încă de la început, proiectul a prins la public, iar Mi­hai Chelariu spune că nu are ne­vo­ie de un al doilea job pentru că acesta îi aduce suficiente venituri. În schimb, cei care nu sînt la fel de no­rocoşi au neapărată nevoie de do­uă slujbe pentru a se întreţine. „Ba­nii cîștigați de tineri sînt puțini şi au nevoie de mai multe surse de venit. În general, tuturor studen­ţi­lor din România le este greu să se întreţină cu o singură slujbă. Noi însă am deschis porțile Ateneului mereu pentru tinerii studenți de la Arte care au dorit diferite cola­bo­rări”, a menționat Liviu Brătescu.

La fel ca Mihai, mulți studenți reușesc cu greu să se întrețină încă din timpul facultății, mai ales a­tunci cînd este vorba despre un alt domeniu decît cel pe care îl stu­dia­ză, însă mulți dintre ei ajung să schimbe specializarea după termi­na­rea studiilor. Bogdan Mar­coș, ca­re a terminat Facultatea de Teatru de la UAGE, lucrează acum la un ziar din Vaslui. „O persoana pe ca­re nu o cunoșteam a venit la mine și m-a întrebat dacă nu mi-ar plăcea să mă joc cu niște cuvinte într-un ziar online. Am acceptat, deoarece­re îmi plac experiențele noi. Aveam să constat că un semi-analfabet ca mine avea o șansă să facă cumva ceea ce credea el că era de cu­viin­ță. Iar de aici toate au luat o în­tor­să­tură teribilă”, a declarat acesta. În cazul în care ar primi un rol în­tr-o piesă, Bogdan nu ar renunța la jurnalism, iar el este doar un exemplu al studenților care s-au ho­tărît ca ceea ce au studiat în fa­cul­tate să ramînă doar o pasiune.

de Adelina MEILIE
de Ancuța CIOCOIU