Cursurile facultative, pioni pe tabla nimănui

Lipsite de fonduri, spații de desfășurare a ore­lor sau modalități de a­cre­­ditare la finalul unui an de studiu, cursurile gratuite de limbi străine de la Universitatea Alexandru Ioan Cuza (UAIC) își pierd mulți dintre studenții aspiranți după doar primele întîl­niri. Puține supraviețuiesc fără să facă parte dintr-o catedră sau fără sprijinul unui institut, iar cele care sînt nevoite să o facă se bazează pe tradiție sau pe dorința studenților de a învăța o limbă exotică.

Dintre cursurile gratuite de limbi stră­­­ine pe care le pune la dipoziție Fa­cul­tatea de Litere, doar patru nu au în spa­te o catedră, existînd numai la nivel de lectorate sau strict cursuri facultati­ve: cel de neogreacă, poloneză, portu­ghe­ză și chineză.

Din Grecia, fără credite

Deși limba neogreacă se predă la u­­niversitate încă din 1976, problemele Lec­­toratului de Neogreacă au rămas a­­celeași. „Studenții nu pot să urmeze un curs facultativ care nu le dă nici mă­car o hîrtie de-a universității oficială că au făcut cursuri de neogreacă. Nu sînt mul­țumită, normal, pentru că eu nu pot o­feri mai multe studenților. Măcar să ple­ce de la mine cu un certificat al universității în care să apară că au învățat lim­ba greacă, dacă nu credite. Eu pot să le dau doar o adeverință, ca profesor. E recunoscută în România, da, dar în altă parte mai greu”, a mărturisit Stela Ka­ra­­li, lectorul de limbă neogreacă.

În ciuda faptului că nu primesc cre­dite si nici un certificat de atestare a ni­velului de cunoaștere a limbii care să fie recunoscut și în afara țării, studenții con­tinuă să vină în număr mare la cursuri, organizîndu-se pe trei nivele de stu­­diu, începători, intermediar și avan­sați: „Studenții sînt foarte mulți. Vin în jur de 80-100 și se înscriu, însă marea ma­jo­ritate, trei sferturi aproape, se la­să de lim­bă pînă la sfîrșitul anului. A­nul a­ces­ta, din 80 au rămas cam 20-30 pî­nă la capăt”, a precizat lectorul Karali.

Probleme precum suprapunerea o­ra­relor și dificultatea limbii sînt alte mo­tive invocate de studenții care aleg să renunțe la curs. Pe lîngă aceștia însă, se află cei care abandonează studiul limbii pentru că „nu prind cele 2-3 burse ca­re se dau pentru primii din clasă. Prin urmare, dacă în primul semestru n-au luat bur­să, renunță. Alții pleacă pentru că lim­ba e grea și se înscriu și la alte limbi facultative. Adică au impresia că vor în­văța într-un an de zile trei limbi. Și as­ta se întîmplă pentru că universitatea le dă posibilitatea să se înscrie”, concluzionează Stela Karali.

Portugheza se învață pe holuri 

Spre deosebire de Lectoratul de Neogreacă, care are la dispoziție două săli în care încap 15 studenți, cursurile de por­tugheză „se țin … undeva în clă­di­rea facultății”, menționează lectorul An­dreea Teletin, singura profesoară de limbă portugheză de la UAIC. „Nu e­xis­tă un lectorat de limbă portugheză. Speram că se va des­chi­de un centru, dar momentan nu este cazul. Și există interes în rîn­dul stu­den­ților. De obicei, se în­scriu cam 200 la început. Pierd cam ju­mă­ta­te pe parcursul unui an de­oa­re­ce aceștia văd că se lu­crează la aceste cursuri facultative, chiar dacă sînt gratuite. Pro­­blema cu sălile e că ori sînt prea mici și ei fiind mulți, re­nun­ță pe parcurs, ori în se­mes­trul doi se schimbă orarul și stu­denții pleacă din nou. Chiar în semestrul acesta am a­vut foar­­te multe pierderi din ca­u­za as­ta”, a completat aceasta.

Orarul este, de asemenea, un alt impediment pentru studenți. Deși orele se stabilesc de co­mun acord cu aceștia, pe gru­pe, e­xis­tă mereu cazuri în ca­re cursurile se suprapun cu cele de la fa­cul­ta­­tea pe care ei o ur­mează și sunt ten­tați să re­nun­țe. Adina Bogiu, studentă în a­nul al II-lea la Jur­na­lism, a abandonat după un an de zile cursurile de portugheză pentru a nu își aglomera orarul de la facultate, dar „acum regret că am renunțat. Ziceam că o să fiu ocupată în anul al II-lea, dar nu am fost. M-am dus pentru că îmi pla­ce limba, îmi place de fapt în con­ti­nuare, dar acum sînt ne­vo­­i­tă să o învaț pe YouTube. Da­că ter­­minam cursul aș fi vrut să plec în Brazilia”.

Spre deosebire de celelalte trei limbi străine ce pot fi stu­dia­te facultativ, portugheza este sin­gura care, la finalul celor doi ani de cursuri, este trecută în foaia matricolă. Anul acesta, 90 de studenți de la facultăți precum  Ge­o­grafie, Isto­ri­e, Biologie, Litere, Fi­lo­sofie sau Drept frecventează cursu­ri­le, atît pentru a obține un certificat de a­tes­­tare a cunoștiințelor limbii cît și pen­­­tru a finaliza cursul de portugheză. „Ce­ea ce îi atrage foarte mult e că universitatea le oferă cinci credite care nu in­tră în con­flict cu celelalte, iar faptul că aceste cursuri facultative apar pe foaia ma­­tri­colă este, pe lîngă certificatul de lim­bă, un lucru util. În acest mo­ment eu nu am decît un nivel de în­ce­pă­tori și unul in­ter­mediar iar cursul se ți­ne pe doi ani de zile. Diploma, însă, se primeste a­­nu­al, dacă decideți să fa­ceți cursul nu­mai pentru nivelul de în­cepatori se poa­te primi certificatul la sfîr­situl anului”, a declarat lectorul An­dreea Te­le­tin.

Gaura din covrigul polonez

Cursurile de poloneză și de chi­ne­ză sînt cel mai puțin căutate. Dacă la ce­le de limbă poloneză, susținute de lec­to­rul Zyta Monika Oksztul s-au în­scris 50 de studenți, la primele ore s-au pre­zen­tat doar 30: „Am fost plăcut sur­prinsă de numărul mare de persoane ca­re s-au înscris inițial, deși ulterior au în­ceput cursurile doar 30. Acum cei mai mulți sunt la nivelul mediu. Am patru stu­denți în grupa mediu-avansat și o stu­dentă în grupa de avansați, care a dat examenul de obținere a certificatului de limba polonă, nivelul B1”.

Lectoratul de Limba Polonă are „un statut special” în universitate. Din ca­uza faptului că pînă nu demult a fă­cut parte din Catedra de Slavistică, a­ces­ta oferă la sfîrșitul cursului cele cinci credite care atestă absolvirea cît și po­si­bilitatea de a obține certificarea cu­­noștiințelor limbii. Cursurile se des­fă­șoară în sălile Catedrei de Sla­vis­ti­că, iar datorită numărului mic de studenți, acestea sînt suficiente. O problemă este însă faptul că lectoratul nu deține un spa­țiu propriu, unde studenții să poa­tă avea acces la materiale didactice spe­ci­fice: „vrem ca în universitate să e­xis­te o sală mai mare la dispoziția Lec­to­ra­tu­lui de Limba Polonă, în care să pot a­găța harta Poloniei, fotografii cu i­ma­gini ale orașelor poloneze, să am suficiente dicționare și cărți de literatură și is­torie a țării”, conchide lectorul Zyta Monika Oksztul.

În cazul limbii chineze, cei 10-15 studenți care frecventează cursurile o fac doar pentru a învăța „o limbă exo­ti­că. Mi-aș dori să ajung în China. Dom­nul profesor e super, ne înțelegem în en­gleză, puțin mai greu dar reușim.Eu am ales să fac cursul acesta extra, nu mă interesează creditele, am destule la Fa­cultatea de Sport. E o limbă interesantă, nu am ce regreta atîta timp cît su­nt aici.”, a declarat Ionuț, student în anul al III-lea la Facultatea de Educa­ție Fizică și Sport.

Cursurile de limbă chineză au loc de două ori pe săptămînă în Corpul G al Universității, la nivel de începători și intermediar: „Nu avem cursuri de a­van­sați pentru că ne întîlnim doar o da­tă pe săptămînă și nu au timp să prindă. Studenții sunt români, ma­jo­ri­tatea fe­te, cea mai mare parte fiind de la Cuza, de la universitate. Anul tre­cut am avut și cîțiva studenți de la o altă universitate din Iași”, a declarat lectorul Jiao Hon Ke.

Săli de împrumut

Lectoratele și cursurile facultative de limbi străine stau sub conducerea De­­partamentului de Limbi și Li­te­ra­turi străine din cadrul Facultății de Li­te­re. Directorul de­par­tamentului, prof. univ. dr. Adrian Po­ru­ciuc a explicat, referitor la situația acestora, că Facul­ta­tea de Litere ex­ploa­tează la maximum posibilitățile de ca­re dispune în prezent: „Este jale cu să­li­le. Noi facem un efort aici în laborator și în Corpul A în general să acope­rim săli pentru orele noastre, pentru cen­trul de limbi care e al nostru. Nu avem cur­suri de trunchi co­­mun cum e la Drept de exemplu. Aici tre­buie să faci pe limbi. Avem linii de predare pentru fi­ecare limbă și ai mult mai multă ne­vo­ie de săli separate. Practic, noi avem o singură încăpere, P1, în care să încapă o su­tă de studenți. Dacă ai mai mulți, nu prea ai unde să îi bagi, decît dacă chiulesc foarte mulți”, a precizat acesta.

În ceea ce privește situația a­cor­dă­rii de credite, regulamentul universi­tă­ții men­­ționează că pentru acordarea aces­tora trebuie ca materia să conțină un nu­măr de ore pentru seminar și pentru curs. „În primul rînd, trebuie să ceri și An­dreea (n.r. Andreea Teletin, lectorul de portugheză) a știut să ceară. Aici te duci la regulamentul didactic la Biroul Se­nat. Este un mininum de curs – se­mi­nar ca să ai cinci credite. Se fac 15 prelegeri care contează sub formă de curs și mai ai cursurile practice. Deci tre­buie să se conformeze regulamentului. Dacă nu ai minimul, nu primesti. La unele lectorate ei au admis să vină alți oameni de la alte unversități sau din exterior și asta a fost un impediment”, a completat prof. univ. Poruciuc.

***

Prinse în birocrația universitară și a­fec­tate de permanenta lipsă de spații in­vocată de către facultate, cursurile de limbi străine facultative nu pot a­ju­ta studenții mai mult decît să le de­schi­dă ochii către noi culturi și civilizații.

Iulia CIUHU

Cătălin HOPULELE