Cazul de plagiat de la Universitatea „Cuza”, pe mîna comisiilor

În prima săptămînă a lunii mai, platforma integru.org a publicat o recenzie asupra lucrării de doctorat elaborată în anul 2005 de Olesia Mihai, fost conferențiar doctor al Facultății de Economie și Administrarea Afacerilor de la „Universitatea Alex­an­dru Ioan Cuza” din Iași (UAIC), în care aceasta din urmă a fost acuzată că ar fi plagiat aproape în întregime respectiva lucrare. Mai exact, din cele 180 de pagini ale tezei, doar zece ar fi fost propria contribuție a autoarei, restul fiind, conform integru.org, „un plagiat extensiv” al unei lucrări aparținînd profesorului Jay W. Ruud, de la Universitatea din Wis­consin, Milwaukee, Statele Unite ale Americii. Acesta, împreună cu alți trei colegi, experți în domeniu, au denunțat plagiatul în declarații oferite pentru integru.org. Supusă acuzelor din partea comunității academice internaționale, Olesia Mihai a demisionat în cursul săptămînii trecute de la catedra de Economie, unde preda cursuri de limbă engleză. Cazul ei, fără precedent la UAIC, stă acum în mîna unor comisii care sînt pentru prima dată puse în fața unui caz evident de corupție intelectuală.

Asemănările dintre lucrarea de doc­torat a Olesiei Mihai, cu titlul „Me­die­val Tradition in Geoffrey Chau­cer’s writings” („Tradiția medievală în scri­e­rile lui Geoffrey Chaucer”) și cea re­dactată de profesorul american Jay W. Ruud în 1981 cu titlul „Tradition and Individuality in Chaucer’s lyrics” („Tra­diție și individualitate în versurile lui Chaucer”) nu se rezumă doar la titlu și la tema aleasă. Conform decla­ra­ți­i­lor experților care au analizat documen­tul, mai mult de șapte dintre cele opt capitole ale lucrării cadrului didac­tic ieșean sînt copiate, cu mici diferen­țe, după teza profesorului Jay W. Ruud. Aceasta nu a modificat nici măcar or­dinea capitolelor, ambele lucrări avînd cîte opt capitole, multe dintre numele acestora fiind aproape același în am­be­le cuprinsuri.

În plus, teza de doctorat a profeso­rului american nu a fost pînă acum dis­­ponibilă în format electronic, aceasta fiind păstrată în 1981 sub formă de microfilm iar acum a fost digitalizată și poate fi găsită doar contra-cost pe ProQuest, o bază de date interna­țio­na­lă care indexează lucrări de cerce­tare.

„Această teză nu respectă sub nici o formă vreo normă etică. Aceas­tă persoană pur și simplu mi-a copiat lucrarea, în cele mai multe cazuri cu­vînt cu cuvînt, pe parcursul a cîteva sute de pagini. Nu există nici o urmă de dubiu. Nimic nu este legitim în această teză. Nu a fost nici o încercare a plagiatorului de a adăuga cerce­tare originală sau de a da credit au­to­rului adevărat. Instituția care i-a ofe­rit titlul de doctor ar trebui să fie notificată că și-a obținut acest titlu pe ba­za unui fals. Mai mult, din moment ce lucrarea mea a fost publicată de către editura Garland Press, aceștia ar trebui să fie informați fiindcă pot avea plîngeri legale față de această persoană”, a declarat profesorul Jay W. Ruud pentru integru.org.

Cu etica pe masă

În cazul acestei acuzații de plagiat, Facultatea de Economie și Ad­mi­nis­trare a Afacerilor (FEAA) s-a au­to­se­sizat și a înaintat o solicitare către Comisia de Etică a Universității „A­lexandru Ioan Cuza” din Iași (UAIC). „Nici nu e nevoie de vreo sesizare specială. Pînă și decanul de la Litere, Codrin Liviu Cuțitaru (n. red.: care a făcut parte din comisia care i-a acordat în 2005 titlul de doctor Olisei Mihai), a numit o comisie formată din trei persoane de la Depar­ta­men­tul de Engleză care să analizeze teza. Re­feratul pe care îl va întocmi acea co­mi­sie va fi supus apoi Comisiei de Eti­că care va alcătui un material pentru Senatul universității, care va lua la rîn­dul său în discuție adoptarea unei mă­suri”, a explicat prof. univ. dr. Vasile Ișan, rectorul instituției de învăță­mînt superior. În cazul în care referatele trimise de către comisiile întrunite pentru a analiza cazul determină faptul că lucrarea este un plagiat, titlul de doctor al Olesiei Mihai poate fi re­tras. „Nu pot să sugerez comisiei ce anu­me să propună, dar vom proceda exact cum prevede legea și în principiu cred că asta se va petrece, Comisia de Eti­că va supune spre atenția Senatului re­tragerea titlului de doctor, care atrage după sine și anularea concursului pen­tru ocuparea funcției de conferen­țiar”, a declarat rectorul UAIC.

Titlul de conferențiar a fost do­bîn­dit de către Olesia Mihai în acest an, în urma deblocării posturilor din în­vățămîntul superior. Însă aceasta a obținut, la unul dintre criteriile necesare promovării, jumătate din punctaj (25 din 50), fiindcă a avut în CV cartea „Tradiție medievală în scrieri­le lui Geoffrey Chaucer”, publicată în 2009, la Editura Sedcom Libris, o versiune în limba română a tezei de doctorat plagiată. „Sigur, ea a comis un fapt inacceptabil din punct de ve­de­re etic, plagiind, dar pe de altă parte vreau să vă spun că este o persoană competentă și cu o foarte bună capaci­tate de muncă, care realmente a lu­crat foarte bine cu studenții și care, mai mult, s-a ocupat, ea fiind în grupul de limbi moderne aplicate care func­țio­nează la FEAA, de organizarea mai multor conferințe. Am fost complet surprins cînd am auzit de acest lucru, știind cît de mult s-a implicat în acti­vi­tățile facultății, în publicarea materialelor, a volumelor sau a revistelor facultății”, a completat prof. univ. dr. Vasile Ișan.

În prezent, conducerea instituției de învățămînt superior ieșene asigură faptul că astfel de cazuri nu se mai pot întîmpla, fiindcă universitatea de­ține un soft, care, conform rectorului UAIC, ar fi utilizat de o bună parte dintre facultăți și care analizează lu­crările de licență, masterat și doctorat înainte de susținerea în fața unei co­misii.

***

Evaluarea experților acuză sistemul

* Jocelyn Wogan-Browne De­par­tamentul de Engleză de la Uni­versitatea Fordham, SUA – Vio­lează toate normele integrității academice din domeniul meu. Din ne­fe­ricire este evident, alb pe negru, pla­giat. Deși cadrul didactic care a plagiat lucrează acum în alt domeniu, aceasta probabil a profitat de fap­tul că figura ca fiind posesoare de di­plomă de doctor. Întrebarea este pu­să în ceea ce privește persoanele care ar trebui și care ar putea să aplice sanc­țiuni. Cazul este atît de flagrant în­cît cred că este necesară o investigație mai amplă în istoricul și practicele școlii doctorale în care „infractoa­rea” a fost educată. Ce sînt învățați studenții de acolo despre integritatea aca­­demică?

* Howell Chickering De­par­ta­mentul de Engleză și Studii Eu­ro­pene de la Amherst College, SUA – Întreaga lucrare este un plagiat din categoria copy&paste și nu respectă nici o normă etică dintre cele pe care eu le cunosc. E un caz flagrant de plagiat lipsit de rușine și pedeapsa ar trebuie să fie pe mă­s­ura acestei infracțiuni. Din punctul meu de vedere, orice avantaj pe care l-a primit această persoană, academic sau financiar, ar trebui retras sau anulat. Dacă prin această lucrare per­soana a cîștigat un titlu academic, ar trebuie să îi fie retras. La instituția unde lucrez eu, ar fi dată afară din postul ei și nu ar mai lucra în in­stituție. De asemenea, CV-ul ne arată o carieră bine dezvoltată de pre­dare și publicare în domeniul Bu­si­ness English/Commu­ni­ca­tions. Nu văd nici o altă dovadă în documente care să sugereze fraudă în oricare altă lucrare, însă cred că posibilitatea ca aceasta să nu fi respectat normele academice și în alte lucrări ar trebui investigată.

* Andrew Galloway Depar­ta­mentul de Literatură Com­pa­r­a­tă de la Cornell University, SUA – Cazul în sine nu este unul subtil, odată ce sursa a fost identificată pî­nă și un copil și-ar putea da seama că aceasta lucrare este pur și simplu un nou nume atașat pe munca alt­cui­­va. Cea mai productivă soluție pe care o pot gîndi este aceea de a in­ves­tiga structura de mentorat, fi­nan­țare, evaluare și de critică a șco­lii doctorale de la universitatea în cau­ză. O altă sugestie simplă este adă­u­ga­rea necesității unei evaluări din partea unor evaluatori internaționali a tu­tu­ror tezelor doctorale din domeniile uma­niste. Un caz atît de evident de plagiat mă face să gîndesc că problema este sistematică. Decît să se gîn­deas­că la proceduri pentru a rezolva acest caz singular, cred că ar fi mai im­portant să se regîndească felul în care cercetarea științifică în domeniul umanistic este finanțată și super­vizată în România.

Cătălin HOPULELE