Black Friday la tîrgul de oase de la Medicină

An de an pe holurile Universității de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” bîntuie un mit care spune că, în căutarea materialelor necesare pentru studiul anatomiei umane, studenții se duc la cimitire și dau șpagă groparului pentru a le permite să dezgroape morminte. „E un schimb simplu”, povestesc studenții. Ei îi dau o sticlă de tărie, iar el le face rost de oase, nu înainte de a se asigura că răposatul e în sicriu de măcar 15 ani. Pentru a putea fi folosite, oasele se fierb în soluții speciale și se dau cu lac de piatră. Însă aceste „metode barbare”, care au existat acum cîțiva zeci de ani, sînt interzise astăzi de lege. De aceea, din vechile oase au rămas doar cîteva bucăți de schelete, care sînt transmise din generație în generație, în ultimii ani apărînd mulaje după modelul real făcute din ghips sau ipsos, care să le țină locul.

Plictisiți de planșe, panouri, de­sene și atlase, studenții de la Uni­versitatea de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iași caută să poată obține și studia pe viu teoria din cursuri. Cei de la Facultatea de Medicină Generală preferă schele­te­le întregi, iar cei de la Medicină Dentară caută, mai degrabă, doar craniile. „Începînd cu lunile august – septembrie, studenții din anii mai mari postează anunțuri pe gru­pu­ri­le de socializare prin intermediul cărora le vînd celor din anul I – și nu numai – materiale pentru orele de anatomie. De asemenea, studen­ții pot participa la «Tîrgul de oase și cărți» pe care îl organizăm de obicei în prima săptămînă a lunii octombrie”, a declarat Ioana Ale­xandra Benea, președintele Socie­tă­ții Studenților Mediciniști Iași (SSMI). „Tîrgul de oase și cărți” le permite studenților din anii mai mici să cumpere cărți, oase, sche­le­te, cranii sau alte obiecte necesa­re pentru orele de curs și laborator la un preț înjumătățit, însă nu toți reușesc să le obțină fiindcă materialele se dau ca pîinea caldă, iar da­că nu ai reușit să faci rost de acestea în prima săptămînă a anului de studiu, atunci trebuie să le cum­peri la prețuri mult mai mari. „Dacă un xerox al Atlasului de Anatomie, «Netterul», costă în jur de 110 lei, în librării ajunge pînă la 400-500 de lei”, a afirmat Bogdan, student în anul al III-lea la Facultatea de Medicină Generală.

Pe lîngă „Tîrg”, pe grupurile de socializare, pe stîlpi, pereți sau chiar și pe ușile ve­ce­u­rilor se pun anunțuri cu mesajul „vînd craniu”. Se preferă oasele naturale, pentru că, după cum sus­ți­ne majoritatea mediciniștilor, mu­lajele nu respec­tă bine structura ori­ginală și sînt mai scumpe.

Pe de altă parte, pe lîngă „Tîrg”, pe grupurile de socializare, pe stîlpi, pereți sau chiar și pe ușile ve­ce­u­rilor se pun anunțuri cu mesajul „vînd craniu”. Se preferă oasele naturale, pentru că, după cum sus­ți­ne majoritatea mediciniștilor, mu­lajele nu respec­tă bine structura ori­ginală și sînt mai scumpe. „Sînt studenți care și-au achi­ziționat mulaje de la firmele de tehnică me­dicală, dar majorita­tea, pentru că acelea sînt foarte scumpe, le preferă pe cele din oase umane. Dacă un mulaj al oaselor pornește de la 200 – 250 de lei, iar al craniului de la 300 – 400 de lei, atunci oasele umane pot fi vîndute și cu 90 de lei. Mulți dintre stu­denți nu își permit să achiziționeze mu­la­je pentru că nu merită să cum­peri un schelet-mulaj pentru a studia un singur an de zile”, a declarat Ioana Alexandra Benea, Președin­te SSMI. Un criteriu important în achiziție este ca oasele să nu se fi pierdut pe drum, între generațiile care le-au tot studiat. „Eu la vremea mea mi-am cumpărat craniul de la niște cunoscuți și scheletul de la cineva care pusese un anunț. Am mers, am văzut în ce stare e, doream să fie complet, pentru că este foarte important să aibă coasta 1 și coasta 2 , să fie mandibula și în general toate părțile corpului”, a declarat Elvira Oprea, studentă în anul al II-lea de la UMF.

Dacă studenții negociază între ei tarifele, magazinele de specialitate au prețurile prestabilite și nu lasă loc de tîrguire. Magazinul on­line cranii-medicina.com susține că le vine în ajutor profesorilor și stu­den­ților, în special celor de la Me­dicină Generală și Medicină Den­ta­ră, prin oferirea de materiale di­da­ctice. Site-ul le propune modele de craniu realizate manual „în cele mai mici detalii” care pornesc de la 249 de lei, model de craniu nu­me­rotat cu coloană cervicală pe stativ de la 329 de lei și schelet întreg (fără craniu), dezarticulat, de la 899 de lei. „Din păcate, oasele umane nu sunt atît de fidele la construcție în comparație cu mu­la­jele. Ele se degradează de la an la an. Nu există loturi noi, ele se trans­mit din generație în gene­ra­ție. Am avut și eu unul, dar nu l-am ținut mult timp pentru că trebuie cu­ră­țat și de cele mai multe ori oasele se rup și sînt incomplete”, a adău­gat Ioana Alexandra Benea.

Există însă un mit care circulă în rîndul tinerilor potrivit căruia oasele care se dau din generație în generație sînt „împrumutate” de la cadavrele din cimitire. Deși unii studenți susțin că este doar o le­gen­dă, aceștia își pun întrebarea de un­de a făcut rost de ele acea primă „ge­nerație” care le-a pus în cir­cu­la­ție.

Oasele umane se transmit din an în an, dar pe măsură ce trece tim­pul pot fi văzute mai des în sa­la de disecție. „Mulajele nu arată exact ca un os natural și, cu toate că osul are cam toate structurile este mai dificil de reprodus, spre exemplu, în cazul craniului, care are multe găurele prin care trec toate structurile anatomice. Desi­gur că oasele naturale ajută studenții să asimi­leze mai ușor informația, dar universitatea nu poate să asigure cîte un craniu la fiecare student”, a de­cla­rat prof. univ. dr. Du­mitru Pă­du­raru, șeful Ins­ti­tu­tu­lui de Ana­to­mie al Universității de Medicină și Farmacie „Gr. T. Popa” (UMF). În anul al II-lea de Medicină Ge­ne­ra­lă sînt 550 de studenți înscriși la studiul în limbă română, 150 la se­ria de limbă en­gle­ză și 180 la seria de limbă fran­ceză, dar craniile pentru studiu nu sînt necesare doar acestora, anatomia capului și a gîtului fiind stu­dia­tă și de cei din anul I la Me­di­ci­nă Dentară, unde sînt 200 de studenți la seria de română, 90 la franceză și 70 la engleză. Prin urmare, universitatea nu poate asi­gura 1.240 de cranii în total, iar profesorii re­comandă ca studenții să învețe ana­­tomia cu craniul și oasele împrumutate de la un coleg, de la un asistent universitar sau fiind atent cînd se predă direct pe craniu. Pen­tru o lucrare practică, unui grup de 10 – 12 persoane li se oferă cîte un craniu sau două.

De la gropari, la donații

Există însă un mit care circulă în rîndul tinerilor potrivit căruia oasele care se dau din generație în generație sînt „împrumutate” de la cadavrele din cimitire. Deși unii studenți susțin că este doar o le­gen­dă, aceștia își pun întrebarea de un­de a făcut rost de ele acea primă „ge­nerație” care le-a pus în cir­cu­la­ție. „Înainte aveam mai multe ca­davre dobîndite prin relații perso­na­le: din sanatorii cu boli tuberculoase, la spitalul de Psihiatrie, bolnavi cronici, pacienți la care se știe ce boală au și nu au familii, dar acum, legea 104, care a fost amendată de Parlament, este foarte restrictivă. Nu poți avea cadavre în Institutul de Anatomie decît în două con­di­ții: cineva care în timpul vieții, în deplinătatea facultăților mentale, se duce la notar și declară că do­reș­te ca studenții se învețe pe corpul lui și în cazuri de medicină le­gală”, a precizat prof. univ. dr. Du­mitru Păduraru, șeful Institutului de Anatomie UMF.

Prin urmare, universitatea mai poate obține cadavre doar prin do­na­ție sau prin însușirea celor care nu necesită o necropsie, o exper­ti­ză medico-legală și care nu au apar­ținători. Aceste corpuri trebuie să se păstreze corespunzător cel pu­țin zece zile de la data decesului pentru ca, ulterior, cadavrele să fie studiate sau mai tîrziu să li se fo­losească oasele. „Avem o astfel de situație, este vorba de o bătrînică care cred că a fost intelectual la viața ei, este mama unei doamne care este cercetător la Petru Poni, iar ginerele ei este profesor univer­sitar la Universitatea «Alexan­dru Ioan Cuza». Ea a venit și a spus că vrea ca pe corpul ei să învețe tinerii studenți de la medicină”, a conchis prof. univ. dr. Dumitru Pădu­ra­ru, șeful Institutului de Anato­mie UMF.

Chiar și atunci cînd oasele sînt predate de către studenții unii al­to­ra ele trebuie dezinfectate. Aces­tea sînt fierte pentru că, prin fierbere, se distrug microorganismele și se spală cu pastă de dinți sau cu detergent. Toate acestea trebuie fă­cute constant pentru că oasele uma­ne fie atrag musculițe, fie prind mu­cegai. Cu toate că o bună parte a oaselor trebuie îngrijite, majorita­tea sînt ceruite și date cu un strat de lac pentru a nu mai fi spălate și dezinfectate atît de des.

de Diana GAINA
de Doina SÎRBU