Autonomia financiară a universităților, sub călcîiul lui Ahile

Universităților ro­mâ­nești le surîde ideea independenței economi­ce, însă nici nu se pune problema ca ea să fie ob­ți­nu­tă în viitorul apro­piat. Una dintre principalele cau­­ze ar fi faptul că între acestea și stat s-a creat un fel de par­te­neriat vicios. Pe de o parte, universitățile care sînt dependente de banii ve­niți de la buget, pe de altă parte se află statul care și-ar dori ca ins­ti­tu­ții­le să se susțină pe baza cercetărilor pe care le efectuează. Din pă­ca­te, o parte dintre proiectele au fost blocate, iar bu­ge­tele alocate au fost re­du­se în nenumărate rînduri.

O analiză a bugetelor instituțiilor de învățămînt superior din Iași evidențiază faptul că acestea depind încă în ma­re măsură de alocațiile bu­getare. Atît Universitatea „Ale­xan­dru Ioan Cuza” (UAIC), cît și Uni­ver­­si­tatea Tehnică „Gheorghe A­sa­chi” (UTI) primesc anual, de la Mi­nisterul Educației, Cercetării, Ti­neretului și Sportului, o sumă des­tul de con­sis­­tentă, comparativ cu veniturile pro­venite din taxele studenților sau cele din activitățile de cercetare. Ast­fel, oricît de mult și-ar dori să de­vi­nă autonome din punct de ve­dere financiar, universitățile își pot căpăta independența numai cu ajutorul statului.

Punga cu bani a Ministerului

Asta se întîmplă pentru că su­mele primite de la Minister depășesc cu mult pe cele care constituie venitu­rile proprii sau pe cele provenite din fon­duri europene. Numai UTI a pri­mit, pentru anul 2009, alocații bu­ge­tare în valoare de 90.216.747 lei, în timp ce su­ma colectată din ta­xe­le de stu­dii ale stu­denților nu este mai mare de 17.000.000 de lei. Mai sînt și veniturile din donații și spon­so­­ri­zări, care se ridică la 128.597 de lei pentru perioada menționată, dar „acestea nu sînt considerabile”, după cum a apreciat ec. Silvia Cerne, di­rectorul financiar-con­tabil al ins­ti­tu­­ției.

În ceea ce privește cercetarea, cei mai mulți bani încasați din granturi de acest gen vin prin programul Pla­nu­lui Național de Cercetare, Dez­vol­ta­re și Inovare II, mai exact 21.465.631 lei. Pentru 2010, valorile con­tractate din cadrul aceluiași program sînt de 15.171.551 lei. Însă, din acest punct de vedere, un aspect important îl constituie sub-fi­nan­ța­rea de la Guvern, ele reprezentînd chiar 30-60% din va­lorile menționate în proiectele cîș­ti­gate pe 2007 și 2008.

Criza economică a dus la în­tîr­zie­rea plățilot, iar, conform prof. univ. dr. ing. Carmen Teodosiu, prorector cu activitatea de cercetare științifică la UTI, unul din principalele efecte ar fi „imposibilitea sus­ți­ne­rii unor colaborări prestigioase la nivel in­ter­na­țio­nal în cercetare, problemede va­lo­­­ri­fi­ca­re a investițiilor în infras­truc­­tura de cer­­cetare la un nivel co­res­punzător, di­­­ficultatea motivării per­sonalului înalt calificat din cerce­ta­re, inclusiv a cer­cetătorilor tineri, doctoranzilor și cer­cetătorilor post-doctorali”.

O situație similară se înregis­trea­ză și la UAIC, unde contribuția sta­tu­­lui la bugetul anual al universității pe anul 2009este de 262.989.000 de lei, conform Buletinului Statistic pe 2009–2010. Din această sumă, 55, 08% provin din fonduri proprii, iar restul, 118.137.000 de lei, din alo­ca­țiile bugetare. Comparativ cu 2008, ve­ni­turile instituției au scăzut la 103.207.000 lei. Universitatea „Cuza” nu și-ar putea desfășura în­trea­ga acti­vi­­­tate, în condițiile în care cea mai mare parte din cîștigurile proprii se duc pe cheltuieli de personal. În 2009, su­ma ne­ce­­sară salariilor s-a ridicat la 92.131.000 lei, conform aceluiași do­cu­ment. Sponsorizările sau do­na­ții­le nu pot fi considerate surse viabile de e­xistență. Drept dovadă, din in­dem­ni­za­țiile de delegare, doar 690 de lei au venit pe această cale.

În ceea ce privește cercetarea știin­­țifică, programele care aduc cele mai multe fonduri vin pe filiera U­niu­nii Europene, iar numai anul trecut, UAIC a avut 30 de proiecte in­ter­n­a­țio­nale, suma decontată ri­di­cîn­du-se pî­nă la 1.840.072 de lei. Prin interme­diul Planului Național II, cuantumul de­contat a fost de 15.572, 266 lei.

Cercul vicios al învățămîntului

Unul dintre motivele pentru care s-a creat această „relație” stat-uni­ver­­si­tate ține și de împărțirea de­fec­tuoa­­să a alocațiilor bugetare pînă a­cum, pu­nîndu-se accentul pe cantitate și nu pe calitate. Mai exact, un criteriu important în procesul de alocare a fondurilor este numărul de studenți e­­chivalenți pe care-i are fiecare ins­ti­tuție în parte. Procesul de masificare este, în genere, întreținut chiar de au­to­ri­tă­țile statului. Rectorul Uni­ver­sității „Cuza”, prof. univ. dr. Va­sile Ișan, aduce în discuție pro­ble­­ma concu­ren­ței neloiale, întrucît nu este o îm­păr­țire clară a universi­tă­ților între cele care pot organiza cur­suri de li­cen­ță, master sau docto­rat. „Am putea să avem cercetare în condițiile în care s-ar face di­fe­ren­ție­rea universităților și le-am acorda posibilitatea să fie competiție, dar pe pa­liere diferite. Diferențierea în con­di­țiile în care doctoratul ar putea să facă în cinci, șase universități, nu mai mai multe. Noi avem 49 de instituții pu­­blice, șapte instituții mili­ta­re. Toate au posibilitatea de a orga­ni­­za studii doctorale, asta înseamnă co­lectivisim sau socialism e­du­ca­țio­nal. Și vorbim de asigurarea calității, ARACIS”.

De altfel, conform Legii Edu­ca­ției inițiate de ministrul de resort Daniel Funeriu, instituțiile de în­vă­ță­mînt superior ar urma să fie supuse astfel unor analize pe baza cărora să se decidă care instituții pot organiza numai cursuri de licență, care pot susține și cursurile de master (pe lîngă cele de licență) și care pot avea școli doc­torale. În funcție de aceste criterii se vor aloca și fondurile de la stat.

Mai mult, rectorul UAIC spune că o altă greșeală a statului este faptul că universitățile trec prin aceleași măsuri aplicate la toate instituțiile bugetare, cum ar fi Armata sau Administrația. Cel mai bun exemplu se vede la aplicarea Ordonanței de Urgență prin care s-au redus salariile cu 25%. „Fiind confundate în masa asta bugetară, universitățile sînt obligate să aplice aceleași reglementări din Or­donanțele de Urgență, în privința supra-impozitării, de exemplu. Noi dăm 75% din salariul de bază, dar im­pozitul îl plătim pentru 100%. Sîn­tem nevoiți să virăm la bugetul de stat sumele reținute din salarii, salarii la baza cărora stau fondurile proprii ale universității și nu alocația bugetară”.

În laboratoare e pustiu

Una din marile probleme în ceea ce privește cercetarea din universități, semnalată și de prorectorul pe cercetare, prof. univ. dr. Gheorghe Po­pa, ține de viziunea și de așteptările pe care o are statul vizazi de acest do­me­niu, așteptîndu-se la rezultate concrete care să poată să fie valori­fi­ca­te și în cel mai scurt timp, în condițiile în care fondurile alocate la universitățile din străinătate de­pă­șesc cu mult pe cele din România. „În Ger­ma­nia, în 2004, se cheltuiau 53 de mi­liarde de euro pe cercetare, iar noi aveam un buget de 100 de milioane pe toată țara”.

În același timp, investițiile efectuate nu au fost continuate, continuă prorectorul. După ce au fost dotate la­boratoarele, o parte din acestea nu au fost folosite la capacitate maximă din lipsă de personal sau pentru că nu sînt materialele necesare. Un exemplu în acest caz ar fi Plat­for­ma Integrată pentru Studii Avan­sa­te în Na­no­teh­no­logii Moleculare (AMON), pentru care s-au cumpărat echipamente de peste 2,5 milioane de euro, iar o parte din acestea nu pot fi folosite din cauza costurilor ridicate pentru a­chi­zi­țio­na­rea heliului lichid. „Dar ce fa­ci acum? Apa­ra­tele vor fi o pier­­de­re pentru țară, nu le mai fo­lo­seș­ti, ele se pierd, și ve­dem că media de vîrstă din unele do­me­­nii e undeva peste 45 de ani”, a con­­tinuat prorectorul.

În aceste condiții, în momentul de față, principalele rezultate ale instituții se văd în numărul tezelor de doctorat, articolelor publicate în reviste internaționale indexate BDI și ISI și chiar dacă sînt brevetate anu­mite invenții sau sînt aduse con­tri­­buții importante, rezultatele im­ple­mentării proiectele nu se vor ve­dea în timp scurt.

De asemenea, modul în care a fost gestionată cercetarea pe timp de criză a dus la constrîngerea nu­me­roa­selor proiecte. Gran­tu­rile, cu toate că au fost contractate pe sume relativ mari, banii primiți au fost mult mai puțini, iar cercetătorii s-au văzut puși în si­tuația respecta planul în ciuda unui buget mai mic cu 40%. „E criză, dar cri­za nu înseamnă reducerea con­di­țiilor economice generale de patru ori, criza nu înseamnă reducerea fon­durilor de cercetare de cinci ori, nu înseamnă să confuzi o universitate cu primăria din Adunații Co­pă­ce­ni din județul Giurgiu”, a adăugat rectorul UAIC.

Deși efortul pe care îl fac institu­ții­le în direcția unei autonomii complete din punct de vedere financiar este re­mar­­cabil, se pare că idealul lor nu se va con­cretiza în viitorul apropiat, iar universitățile nu vor deveni organis­me in­de­pen­dente au­tono­me. Rec­to­rul UTI, prof. univ. dr. ing. Ion Giurmă ex­pli­­că: „Banii eu­ro­peni se duc pentru baza materială și pe cea de cercetare, nu acoperă salariile profesorilor”. A­ceas­­tă parte este acoperită de Mi­nis­te­rul Educației.

***

Norocul se ține de cel singur 

Conform Legii nr. 84 pe 1995, fi­nanțarea primită de la stat se îm­par­te în finanțare de bază (în func­ție de numărul de studenți, doctora­n­zi e­chivalenți, specificul ins­tituției sau nivelul pregătirii cadrelor di­dac­tice) și complementară, care ține de dezvoltarea cercetării, a in­ves­tițiilor și a subvențiilor pentru bur­se, cămine, ș.a.m.d.

Pentru a arăta mai bine cum funcționează mecanismul de alocare a acestor fonduri, putem lua drept exemplu Facultatea de Chimie. Pentru cei 120 de studenți de la cursurile de licență și 80 la studiile de master, instituția a primit, anul trecut, de la bugetul statului, lunar, 320.000 de lei, din care 80% erau destinați salariilor, iar 20% pentru cheltuielile necesare achiziționării de materiale. Decanul facultății, conf. univ. dr. Dumitru Gânju, spu­ne că soluția acestei „plutiri la suprafață” a constat în faptul că ins­tituția nu are decît 41 de cadre didactice, iar costurile nu au fost atît de mari ca la alte facultăți de profil. „Aici, noi sîntem la limită, dar mă întreb cum se descurcă Bu­cu­reștiul care are 98 de cadre di­dac­tice, iar la master au 21 de studenți, de exemplu”, a adăugat decanul.

De partea cealaltă, Chimia se află printre primele facultăți de la „Cuza” în ceea ce privește numărul de granturi contractate, dar fi­nan­ță­rile nu au fost acordate în totalitate. În cadrul Planului Național de Cercetare, pe programul IDEI – Cercetare exploratorie, facultatea a avut un nu­măr de șapte proiecte, avînd contr­ac­tată, în 2009, suma de 1.573.692 de lei.

Lina VDOVÎI

George GURESCU