Asociația care-ți găsește un loc pe harta lumii

De mai bine de 60 de ani, tineri de pe toate continentele au trecut frontierele marcate cu emblema AIESEC, cea a Association Internationale des Étudiants en Sciences Économiques et Commerciales. Astăzi, majoritatea aleg să-și caute locuri de muncă în străinătate, unde pentru cîteva săptămîni își duc ucenicia. O parte nici nu se mai întorc în țară, ci bifează pe harta lumii un nou loc în care să-și bătătorească meseria. Din Brazilia, pînă în Australia.

Filialele rețelei AIESEC, fie lo­ca­le sau internaționale, sînt coordonate de cîte o echipă ai cărei membri își schim­­­bă statutul de la an la an. Săp­tă­mîna aceasta, noii vicepreședinți și pre­­șe­din­tele organizației din Iași sînt puși în func­ție, după ce au fost instruiți de cei ca­­re le-au predat ștafeta. Res­pec­tînd prin­­­cipiul schimbului intercultural după ca­­re asociația se ghidează, candidații ­pen­tru posturile de conducere pot aplica în oricare din cele 113 țări partenere AIESEC. „Fiind o organizație interna­țională, există această fle­xibilitate prin care tu poți să aplici să faci parte din echipe de conducere din alte state sau al­te orașe din țară. De exemplu, în U­gan­da s-a deschis postul de vice­pre­ședinte, poți să aplici acolo in­diferent de unde ești”, a explicat Pa­u­la Clapon, fost vicepreședinte pe co­mu­nicare AIESEC.

În Iași, structura de conducere este alcătuită dintr-un președinte și opt vicepreședinți responsabili cu activitatea departamentelor de comunicare, de implementare a proiectelor organizației, finanțe, schimburi de tineri pentru stagiile de practică, resurse umane și un reprezentant alumni. La nivel na­țional, alături de președinte există un vi­cepreședinte care coordonează activitatea filialelor locale și alți patru care gestionează schimburile de tineri în­scriși în cele două tipuri de internshi­puri, divizate în funcție de cei care vin din celelalte țări partenere AIESEC în România și cei care pleacă din țară.

În structura de conducere intern­a­țională este desemnată o echipă de a­pro­ximativ 20 de membri, subordonați unui președinte. Sînt delegați vi­ce­pre­șe­dinți pentru finanțe, pentru comunica­re atît în rîndul studenților, cît și la nivelul companiilor care lansează ofe­r­­tele de re­cru­tare, pentru internshipuri și pentru par­tea tehnică. Elementul co­mun al ierar­hiei de conducere locală, na­țională și glo­bală este organizarea a­nuală de alegeri pentru noi reprezentanți.

Voluntar pe motocicletă

Pentru înscrierea la stagii de practică, tinerii pot alege între două programe: unul social, bazat pe volunta­riat și altul profesional, realizat în par­te­ne­riat cu companii din domeniul econo­mic, IT sau antreprenorial, însă pentru participare sînt impuse taxe care ajung de la 90 de euro pînă la 290, în Iași. „În Irlanda, de exemplu, taxa pen­tru un in­tern­ship profesional este de a­proape 1000 de euro, iar în Coreea de Sud e de 700 de euro. În India, pentru internshi­puri neprofesionale nu se plătește ni­mic. Depinde de la țară la țară și de la oraș la oraș. Chiar și în Ro­mâ­nia sînt di­ferențe”, a specificat Ște­fan Sârbu, fost președinte AIESEC Iași.

Din 2009, aproape 20% din tinerii români care au urmat stagii de practică au ales să își continue activitatea în stră­inătate, fie pentru că au obținut con­tracte de angajare, fie că s-au înscris pentru un alt internship într-o țară di­fe­rită. Dacă pentru cele profesionale, majoritatea cererilor sînt pentru state eu­ro­pene, precum Polonia, Cehia sau Țările Nordice, cele mai căutate dintre internshipurile sociale sînt către A­sia. „IT-ul e un cîmp foarte mare, în Nor­vegia, de exemplu, sînt căutați foarte mulți programatori, în schimb, alte țări se axează mai mult pe inginerie. În Iași, pe do­meniul IT se iau cele mai mul­te oferte, însă nu pe partea de in­ginerie, pentru că oamenii, deși a­vem facultăți de in­ginerie, nu au experiența necesară să lu­creze la nivelul care este cerut”, a afirmat Ștefan Sâr­bu. În unele țări sînt ac­ceptate și persoane care nu au experien­ță în domeniul pentru care au aplicat, în Ger­ma­nia, în schimb, firmele angajatoare cer din partea tinerilor un nivel avansat de înțelegere și vorbire a limbii și o pre­gă­tire de cel puțin șase luni.

Sonia Lențer, studentă în anul al doi­lea la Copenhagen Business School și membră AIESEC Danemarca, a ple­­cat pentru două luni, în 2012, în Viet­nam, aplicînd pentru un stagiu de prac­­tică de voluntariat. „Scopul intern­­shi­pu­lui a fost să predau engleza unui grup de 60 de copii din clasele primare și gimnaziale. Am vrut să descopăr Asia și a­ces­ta a fost un prilej bun. Am trăit într-o casă plină de gîndaci și șo­pîr­le, înconjurată de țînțari transmițători de boli le­tale, într-un oraș fără apă potabilă la 40 de grade și am în­vă­țat să conduc și o mo­tocicletă, singurul mijloc de transport, însă am descoperit că Vietnam nu e lu­mea a treia, cum se spune”, a men­țio­nat Sonia Lențer.

Într-o primă fază de selecție a candidaților, comisiile locale ale asociației aprobă cererile de înscriere, însă companiile care recrutează tinerii sînt cele care au ultimul cuvînt. „Firma face o tri­ere pe bază de CV și apoi ur­mea­ză un in­terviu cu candidatul pe Skype. Dar au fost și cazuri în care can­didații au fost chemați de către re­pre­zen­tanții companiilor care re­cru­tea­ză. Unei fete din Iași, spre exemplu, i-a fost plătit drumul pînă în Nor­ve­gia pentru interviu, a fost adusă înapoi în ța­ră și chemată din nou acolo”, a adă­u­gat Ștefan Sârbu.

Mihai Pleșca, student în anul al III-lea la Facultatea de Litere a Uni­ver­sității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, a plecat în 2011 în India, înscriin­du-se pentru un internship profesional pe domeniul educației. „Am predat en­gleză într-o companie care pregătea persoane pentru teste de limbă precum IELTS, Cambridge și avut ocazia să pre­­gă­tesc timp de aproximativ 10 săp­tă­mîni 60 de persoane cu vîrste cu­prin­se între 18 și 42 de ani. Au fost foarte mul­te mo­­mente frumoase pentru că in­dienii din Ahmedabad, orașul în care am fost eu, spuneau că «Our guest is our God» și chiar res­pec­tau asta. Fiecare zi aducea altceva, fie că vorbim de elefan­ții, că­mi­lele, va­cile și maimuțele de pe străzi, de ne­bu­nia din trafic sau de mîn­că­rurile indiene”, a specificat Mihai Pleșca.

Un click pe harta lumii

Odată cu depunerea aplicațiilor, ti­nerii sînt înscriși pe o platformă on­line, care funcționează ca o bază de date. Sînt gestionate atît ofertele din par­tea companiilor, cît și activitățile fie­cărei filiale a organizației, din toate col­­țu­ri­le lumii. Taxele impuse pentru fie­care in­ternship asigură și înscrierea candida­ți­lor pe platformă. „În momentul aplicării se plătește o jumătate din taxă, iar după ce sînt siguri că vor ple­ca acolo plătesc și a doua tranșă. Dacă nu pleacă, prima jumătate nu o pri­mesc înapoi. Fiind o or­ganizație non-gu­ver­namentală, ta­xele de pe internshi­puri ne ajută să acoperim cheltuie­li­le prin care ne susținem ac­tivitatea. Este și taxa de acces la platformă, al că­rei cost de întreținere este undeva la 600.000 de euro pe an, la ni­vel interna­țional”, a menționat Ștefan Sârbu. De asemenea, cea mai mare par­te din fon­durile organizației la nivel lo­cal es­te obținută prin parteneriate cu com­pa­nii ieșene, precum BRD, Edurom sau ABplus.

Recrutarea membrilor are loc la în­­ceputul fiecărei toamne, „instruirea” lor realizîndu-se prin conferințe locale și naționale, iar la momentul actual, din AIESEC Iași fac parte 77 membri. „U­­na dintre cele mai interesante confe­rin­țe internaționale este National Leader­ship Development, în Ger­ma­ni­a. Lo­cu­iești pentru zece zile în munți, n-ai acces la Internet sau telefon, și participi la în­tîlniri moderate de oa­meni de la companii care te pregătesc pe partea de dez­voltare personală”, a ex­plicat Ștefan Sâr­bu. După mai multe astfel de activități, noii membri își pot alcătui o echipă și pot iniția di­fe­­rite proiecte. Anul acesta, spre e­xem­­plu, a fost organizată prima ediție a Tîrgului de Internshipuri In­­ter­­na­țio­nale, gîndit pentru studenții în ani terminali. „Grow”, pe de altă parte, este un proiect care vizează elevii de li­ceu, și care a fost lansat în 2010, sub for­­ma unor traininguri în limba en­gle­ză. Ca și în cazul selectării candidaților pen­tru internshipuri, și membrii care pro­pun proiecte sînt nevoiți să pri­mească avizul echipei de conducere, în urma unui interviu și a prezentării u­nei stra­tegii. De această dată, însă, mun­ca de con­vingere se dă pe teren propriu.

***

O istorie de 60 de ani, 100 de țări și 86.000 de membri

* 1948 – 89 de studenți din șapte țări europene (Belgia, Da­ne­mar­ca, Finlanda, Franța, Olanda, Norvegia și Suedia) s-au întîlnit la primul Congres Internațional AIE­SEC în Stockholm. Momentul fon­dă­rii asociației a fost marcat și de rea­lizarea unei constituții;

* 1958 – rețeaua se extinde și în Africa și America de Sud;

* 1963 – are loc primul Con­gres Internațional desfășurat în a­fa­ra Europei, și anume în SUA. Re­pre­zentanții AIESEC s-au întîlnit cu președintele John F. Kennedy;

* 1970 – este ținut un Congres Internațional în Asia, la Tokyo;

* 1989 – s-au înregistrat 7029 de sta­gii de practică internaționale, cel mai mare număr de internshipuri pînă atunci;

* 2007 – rețeaua AIESEC este răs­pîndită în peste 100 de țări și regiuni;

* 2008 – la Londra s-au sărbătorit, în mod oficial, 60 de ani de la înființarea asociației;

Cătălina DOBROVICEANU

Iuliana LEONTI