Afacerile din spatele ușilor de cămin

Bill Gates, Mark Zuckenberg sau Steve Jobs, cu toții au în comun faptul că afacerea lor a pornit de jos, de pe băncile facultății. Chiar dacă planurile studenților din Iași nu sînt la fel de grandioase, ambițiile acestora sînt cel puțin egale. Iar acum, odată cu simplificarea accesului la informații, aceștia pot cu ușurință să-și facă cunoscută mica afacere în rîndul colegilor. Și fie că vorbim de reparat calculatoare, produse handmade sau chiar tatuaje, „piața neagră” a meseriile din cămine este în floare.

Fie că vor să aibă mai mulți bani de buzunar, că au un hobby sau că pun bazele unei afaceri de vi­itor, studenții ieșeni găsesc nu­me­roase modalități prin care să-și crească fondurile atunci cînd bursa e pe terminate. Astfel, campusurile universităților sînt îndesate de anunțuri cu tot felul de servicii care de cele mai multe ori sînt la ju­mă­ta­te de preț față de ceva specializat. De exemplu, în Tudor Vladimi­res­cu, la camera lui Stelian Varariu bat toți cei care vor să-și instaleze vreun sistem de operare sau un antivirus, sau să-și recupereze date pierdute pe hard disk ori stick-uri de me­mo­rie. La început studentul își ajuta doar prietenii, dar treptat au înce­put să apeleze și necunoscuți. „Am început să iau bani de acum doi ani. Între timp, pentru promovare mi-am făcut un afiș pe care-l postez pe diferite grupuri de Facebook”, a de­clarat acesta. Recunoaște că banii pe care îi cîștigă sînt doar de buzu­nar și „dacă o să am un capital ne­aș­teptat, voi încerca să-mi deschid un service serios”.

Pe grupuri studenții promovează ocupații precum realizarea de brățări, coliere, cercei, papioane sau alte produse handmade.

Există și în căminele din Copou un astfel de serviciu. Vlad Cocuz re­pară calculatoare de birou și lapto­puri de mai bine de zece ani. Pe lîn­gă resoftare, curățare sau repararea alimentării calculatoarelor, de la cabluri la surse, acesta mai execută și lucrări de întreținere și de repa­ra­re a componentelor PC-urilor, cum ar fi plăcile de bază sau chipset-urile. Recunoaște că există concu­ren­ță, „însă foarte puțini sînt cei ca­re au experiența necesară. Studen­ții din ziua de azi apelează la mine du­pă ce calculatorul sau laptopul li se strică mai sănătos, asta după ce se bagă ei sau alții care nu știu mese­rie și încercă să repare”. Inten­țio­nea­ză să-și ducă afacerea mai de­pa­rte și să-și deschidă un service în Iași însă deocamdată e de părere că mai are nevoie de cîteva studii. Cînd vine vorba de publicitate, Vlad se folosește de cărțile de vizită, precum și de numeroase grupuri de Facebook pe care le folosesc stu­denții universității.

O tunsoare inginerească

Pe aceste grupuri se mai găsesc și alte ocupații ale studenților, pre­cum realizarea de brățări, coliere, cercei, papioane sau alte produse handmade. De exemplu, Denisa vinde căciulițe croșetate, iar Ioana face broșe cu pietre semiprețioase. Pe un grup asemănător al studen­ți­lor de la Universitatea de Medicină și Farmacie „Gr. T. Popa”, doi stu­denți și-au început în octombrie o afacere asemănătoare. „Inițial, am făcut niște papioane pentru prie­te­nul meu și mi-a plăcut cum au ieșit. Apoi, ne-am gîndit că poate putem să facem și niște bani din asta”, a declarat Alexandra Liță, studentă în anul al IV-lea la UMF. De cînd și-au deschis pagina de Facebook „Ac­cesorii pentru tine”, cei doi au în medie 30 de clienți pe lună.

Un alt domeniu în care studen­ții din cămine „s-au profilat” îl re­pre­zintă tunsul. Pentru cei mai pre­tențioși dar care nu vor să plăteas­că o sumă foarte mare de bani, pot să aleagă „Adriana Hair-Style”, un­de pentru tuns și coafat tinerii tre­bu­ie să scoată din buzunare între 15 și 25 de lei. Iar dacă aceștia doresc o tunsoare mai complicată trebuie să plătească 40 de lei. Însă pentru cei care nu vor decît una clasică pot să meargă la camera 204 din T1, unde Marius Țuvec nu le ia decît 8 lei. Acesta este student în ultimul an la Facultatea de Inginerie Chimică și Protecția Mediului și intențio­nea­ză ca la master să se îndrepte spre Farmaceutică și Cosmetică, pentru ca să își aprofundeze hobby-ul. „De tuns m-am apucat dinainte de fa­cul­tate. Am început mai întîi să-l tund pe tata și cîțiva prieteni. Aici, contracost, m-am apucat să tund colegii de cămin în anul doi, iar de atunci am clienți care vin mereu.” Tot în campusul ingineresc o stu­den­tă și-a deschis în camera ei mai multe servicii de înfrumusețare pen­tru fete, iar la Cuza o altă studentă face machiaje profesionis­te pentru, pre­tin­de aceasta, jumă­tate din prețul perceput de către un salon profesionist.

Tatuaj pe Facebook

În campusuri îți poți repara laptopul la jumătate de preț

Principala metoda prin care studenții își promovează micile afaceri îl reprezintă de cele mai multe ori Internetul și grupurile de pe Facebook dedicate special cămi­ne­lor sau campusurilor universi­ta­re. Aici însă, se găsesc și tineri care încearcă să vîndă aparate pentru copiat. De exemplu, oricine își poa­te cumpăra un Handsfree Wireless cu 50 de lei, studentul care a postat anunțul oferind chiar și posibilitatea închirierii dispozitivului pe pe­rioada sesiunii. Cît despre cei care au de făcut un proiect pentru acasă, aceștia pot găsi cu ușurință colegi mai mari care să le facă pentru ei conta-cost. Iar pentru aproximativ 50 de lei, un student de la Fa­cultatea de Construcții și Instalații poate scăpa de grija pentru tema de la Zidărie, Statică sau Metale, du­pă cum promite Ionuț pe un astfel de grup. Și studenții de la Cuza pot a­pe­la la astfel e oferte, diferența fiind că unii dintre colegii de la master se oferă să facă chiar și lucrari de licență la Drept care sînt „garan­ta­te” să primească nota 10.

Pe lîn­gă resoftare, curățare sau repararea alimentării, Vlad Cocuz mai execută și lucrări de întreținere a componentelor PC.

Și studenții Universității de Arte „George Enescu” din Iași au deschise afaceri de cămin, iar în Bu­larga, în spatele camerei 203, Emi­lian Dragomiroiu se ocupă de tatuat. Student în anul I la Facultatea de Com­poziție, Muzicologie și Pe­da­go­gie Muzicală, acesta a învățat să tatueze acum trei ani. Acesta spune că are toate produsele sterile, are ace profesionale și tușuri de firmă, singurul lucru care-i lipsește fiind un salon autentic. De asemenea, „sin­gura promovare care mi se pare cea mai bună este prin oameni, deoa­re­ce atunci cînd cineva vede un tatuaj făcut de mine acesta rămîne în vă­zul tuturor”, a declarat studentul. Acesta nu duce lipsă de clienți, avînd cam aproximativ două-trei per­soane care vin în fiecare săptă­mî­nă la el și recunoaște că banii pe care îi cîștigă astfel sînt îndeajuns cît să se întrețină și să poată investi mai departe în afacere. Față de un salon specializat, Emilian cere cu aproximativ 30% mai puțini bani, pentru că „eu pun arta pe cineva și trebuie să ai răbdare atunci cît faci un tatuaj. Aș vrea ca pe viitor să-mi deschi și eu un salon, dar mai întîi mai trebuie să cresc și să merg la oameni să învăț. Trebuie să particip la cîteva competiții, să devin puțin cunoscut și abia apoi poate”, a com­pletat studentul.

Din căminele Agronomiei pînă în Tudor Vladimirescu, studenții au învățat de voie, de nevoie să se des­cur­ce singuri. Fie că e vorba de o ne­cesitate sau că le aveau deja ca hobby-uri, tinerii reușesc să-și trans­forme micile pasiuni în afaceri care mai tîrziu se pot dovedi a fi profi­ta­bile. Îndeajuns cît să aprecieze valoarea muncii.

Iulian BÎRZOI