Vă rugăm, deranjați: festival de teatru în lucru

Pe scena Teatrului pentru copii și tineret „Luceafărul” din Iași apar un tînăr și-o tînără. Vorbesc repezit, în italiană și, aproape după fiecare replică, unul îl contrazice pe celălalt. În spatele lor, pe ecranul negru, cuvintele curg în română și încearcă să țină pasul cu tot ce se spune. „Work in progress”, un proiect cofinanțat de Fodo Sociale Europeo și dezvoltat cu spirinjul Fondazione Casa di Risparmio di Modena, a venit la Iași să deschidă seria spectacolelor din listă lungă a celor care, de pe 4 pînă pe 11 octombrie își vor aștepta spectatorii sub egida Festivalului Internațional de Teatru pentru Tineret Iași (FITPTI). Italia, Spania, Belgia sau China – toate și-au trimis către Iași trupele de teatru, gata să se întîlnească pe cele care deja și-au cîștigat renumele în marile orașe din România.

O trupă de 16 actori din Italia, într-o piesă pusă în scenă, pe 28 septembrie, de un regizor român, Gianina Cărbunariu, își găsește locul perfect la începutul listei – anunțînd cele ce vor urma. Subiectul piesei, exploatarea tinerilor studenți sau absolvenți aflați la începutul carierei, n-are cum să nu fie un punct de interes pentru societatea actuală. Pentru scrierea scenariului, cei 16 actori, cu vîrste cuprinse între 20 și 35 de ani, au documentat o perioadă de trei luni. Au mers pe străzile orașului italian Modena și au intervievat 100 de persoane pentru a selecta, în final, poveștile cu cea mai mare însemnătate, care ar putea transmite mesajul lor cu mai multă ușurință.

Fără a fi foarte bine conturate, personajele par că însumează, de fapt, identitățile tuturor celor care s-au aflat în situațiile pe care ei le simulează și le arată publicului. Toți joacă mai multe roluri, adaptîndu-se în funcție de meseria și categoria socială ilustrată. Poveștile nu sînt însă simulări ale realității, ci sînt spuse luînd formele unor vise, pentru a nu fi împiedicate de barierele pe care contextul politic italian (cel al campaniei electorale din perioada derulării proiectului în Modena) le-ar impune. Așa ajungem să vedem pe scenă cum o tînără e hărțuită la locul de muncă de propriul șef pe care însă, în vis, îl pune la zid și-l domină, făcîndu-și singură dreptate. Deși snobismul celor din conducere e elementul întîlnit cel mai des în visele protagoniștilor, nu lipsesc nici situațiile limită atunci cînd tinerii merg la interviuri de angajare și intimidarea lor atinge cote înalte și nici situații care ilustrează exploatarea la locul de muncă a imigranților. Aceasta din urmă își face loc în visul unui băiat albanez iar fragmentul său – printre celelalte – devine unul dintre cele mai pline de intensitate prin prisma faptului prezentării lui printr-un monolog, cu raportări la întîmplările din copilăria sa.

Ce a făcut FITPTI aducînd în fața tinerilor din Iași „Work in progress” trece de pragul apropierii publicului de artă și se apropie de cel al tragerii unui semnal de alarmă și al responsabilizării sociale. Sălile de teatru încă ne-așteaptă, iar spectacolele, derulate pe întreg parcursul zilelor, nu pot să strige la noi altfel decît de pe scenă, că un noroc mai mare decît să fii prezent nu te va mai lovi prea curînd.