Un atom în crepuscul

Interese,  minciuni, secrete în­ve­lite în mister și legate bine cu o fun­dă de ironie. Servite cu eleganță vi­ci­oasă, acestea încheagă o acțiune complexă în care un bărbat se si­nu­ci­de din cauza greșelilor și a indi­fe­ren­ței femeilor din viața lui. Astfel că so­ția, soacra, sora și fiicele îi fac via­ța imposibilă de trăit.

Comedia po­li­țistă a dramaturgului francez Ro­bert Thomas  „Opt femei la interoga­to­riu” a fost jucată de tinerele din anul III-lea de la specializarea Actorie sub în­dru­marea prof. univ. dr. Emil Coșeru joi, 27 februarie, în Sala Studio a Uni­versității de Arte „George Enescu”.

Reunite cu ocazia sărbătorilor de iarnă, femeile se află în casa ce­lui mai influent și bogat om al familei, soțul lui Gaby, o femeie brunetă, cu care nu mai avea în comun decît ce­le două fete. Din cauza viscolului, acestea rămîn blocate în casa unde a fost găsit bărbatul fără suflare. Pen­tru că nu pot chema poliția din cau­za firului de telefon tăiat, acestea își asumă rolul de detectiv. Din do­rința de a scăpa de sentimentul de vinovăție, femeile încep a se bănui una pe alta de uciderea lui.

Un criminal cu mai multe fețe

„Ce? Doar pentru că a murit el nu însemnă că trebuie să murim și noi de foame”, spune cu gura plină de prăjituri cumnata, stîrnind rîse­te în public. Deși avea o pasiune bol­na­vă pentru el, dispariția acestuia nu înseamnă decît un lucru: acela că de acum încolo va fi lipsită de con­di­ții luxoase. Asemeni fiicei sale, soa­cra profitase de banii și de bunăvoința ginerelui. Deși ceilalți o credeau le­ga­tă de scaunul cu rotile, spre ui­mi­rea tuturor, ea se ridică brusc pen­tru a-și consola fiica. „Mamy, ce-i cu pi­ciorul tău?”, „Cum adică ce-i? Mer­ge!”, răsună replicile bătrînei de un comic dureros.

Lucrurile nu sînt ce par a fi, ino­cența și suferința reprezintă măști ale unor fapte imorale. Prin de­di­ca­rea totală pentru obținerea propriei fericiri, femeile devin inumane ui­tînd de sentimentele și problemele bărbatului în care au găsit mereu un sprijin.

Piesa amintește de replica lui Balzac „Zeul la care se închină toți este banul”, deoarece ele gravi­tea­ză în jurul lui doar pentru a obține beneficii în urma afacerilor. Soția se pregătește să fugă cu amantul, so­r­a îi cere bani pentru a-și întreține iubitul, iar soacra îi fură acțiunile. Ecoul replicii „Voi toate sînteți cri­minalul!” răsună apăsător în toa­tă sala, de parcă și publicul a fost vi­no­vat prin prezența la mărturiile ru­șinoase.

Odată cu lumina sosește și ex­plicația fiicei mai mici. „Am văzut cum suferea tata și mi-a fost milă de el. Eu am pus la cale toate astea pentru ca el să poată ști despre fap­tele voastre.” Ea este cea care a tă­iat firele de telefon, a spus că sora ei are un copil din flori și a ascuns in­jec­țiile lui Augustine pentru a o fa­ce să mărturisească.

Deși la început moartea soțului lui Gaby a fost înscenată, trădările femeilor din viața lui se concen­trea­ză în decizia de a-și lua viața cu ade­vărat.

Ana Maria BUCUR