Spiritele albastre s-au încins în Underground

La îndemnul Asociației Culturale Artceva, vineri, 20 ianuarie, am făcut o scurtă călătorie prin „arheologia blues-ului”, alături de Mike Godoroja & Blue Spirit. În deschiderea lor au cîntat ieșenii de la Vintage Minds și, timp de aproape patru ore, ne-am pierdut pe ritmuri de chitară și mandolină, bas, pian, tobe, banjo și muzicuțe, dar și instrumente mai puțin comune, precum bouzouki, dulcimer sau slide. Timp de aproape patru ore, Underground Pub din Iași a devenit scena cîntărilor oamenilor simpli de altă dată, care și-au făcut cîntece din modul de viață.

Cu două chitări, un bass, tobe și muzicuță, tinerii de la Vintage Minds urcă hotărîți pe scenă și încep cu „I can’t do my homework anymore”. Goofy, solista, dansează în pauzele dintre strofe și imediat începe și a doua melodie, „Still wonder” de la Johnny Lang. Și, pentru că sîntem la o seară de blues, nu putea să lipsească nici „Sweet home Chicago”. Iar în memoria clasicului Gary Moore, grăbind ritmul și înviorînd atmosfera, tinerii cîntă și „Since I met you, baby”. Muddy Waters cu „I got my mojo working” și Susan Tedeshi cu „Little by litte” și recitalul celor de la Vintage Minds e gata, lăsîndu-ne să-l așteptăm pe Godoroja.

Între timp, domnișoara-n bluză albă cu dungi negre se plimbă printre spectatori, înlocuind sticlele goale de bere cu altele pline. Instrumentiștii Luca Marius, Alex Vișan, Vali Vătuiu și Sabin Țăranu urcă și-și iau locurile pe scenă, creînd ambientul potrivit pentru liderul trupei, un solo de chitară pe care Mike își face apariția, ridicînd mîinile în aer și gesticulînd ca și cum ar cînta la o chitară imaginară. Încep cu o melodie proprie, „E doar ploaie trecătoare”, după care Godoroja face o scurtă dar simpatică prezentare a fiecărui membru din Blue Spirit, după care povestește puțin despre dulcimerul care va juca rol de slide în cîntarea noastră și pe care-l va mînui Alex Vișan.

Urmează un cîntec clasic de Willie Dixon, dar adaptat cu versuri în română. Din păcate, oricît de bine ar fi cîntat bluesul, versurile își cam pierd farmecul cînd nu-s în limba-n care au fost scrise, rezultatul fiind un fel de refren de la Iris („O, Doamne, fă ceva să nu trăiesc degeaba”). „Suzie Q”, o piesă promovată în America de Creedence Clearwater Revival și în Europa de Keith Richards, se face auzită și în Underground Pub, în varianta celor cinci trubaduri români.

Așa cum se jucau Robert Plant și Jimmy Page în concerte, unul cîntînd și celălalt imitîndu-i sunetele la chitară, pe Mike Godoroja îl imită, la tobe în cazul nostru, maestrul Vali Vătuiu. „Pentru o trupă de blues nu trebuie să știi mai întîi blues, nu trebuie să știi acorduri, să cînți la chitară, bluesul vine în primul din suflet, apoi vin instrumentele”, recunoaște cîntărețul, după care aduce pe scenă „Bye, bye, love” a lui George Harrison, despre care recunoaște că este preferatul lui.

Pe urmele lui Jimi Hendrix

După medley-ul în care combină „Alabama Song”, „People are strange”, „Hello, I love you” și „Light my fire” de la The Doors, urmează o adevărată surpriză pentru publicul din Underground: „Hey Joe” a „omului care făcea sex cu chitara pe scenă”, dar care „a demonstrat că ce face nu e circ, ci o experiență transcedentală”, Jimi Hendrix (n.r.: deși multă lume crede că el este autorul piesei, de fapt aceasta a fost pentru prima oară înregistrată oficial de către Billy Roberts în 1962). Însă melodia este cu totul recompusă, lăsînd publicul, pentru vreo opt minute, cu gura căscată. La fel cum a impresionat și solo-ul de tobe al lui Vali Vătuiu, energic și plin de viață.

Și-n cămașa lui Robert Plant

„Cînd ajungeți în seara asta acasă, la soții, amante, secretare, la ce vreți voi, și vă vor spune «Uite, prietenul tău, vecinul, are Rover, tu ce naiba faci?», să le răspundeți acestor soții, amante, secretare: «Ai, ai, ai, ai, ai răbdare, e doar ploaie trecătoare»”, și mai cîntă încă o dată cunoscuta melodie a grupului de blues. Plin de viață, Mike Godoroja se plimbă pe scenă, mimînd în aer ba cîntatul la chitară, ba, întorcîndu-se cu spatele la public, bătaia la tobe, dar poate încercînd puțin cam mult să-l imite pe Robert Plant.

Mike Godoroja și Blue Spirit au coborît de pe scena din Underground Pub demonstrînd că, indiferent de cît de vechi este un gen de muzică, atîta timp cît este cîntat bine, mereu va prinde.

Ioan STOLERU