Rătăcit în căutarea „eului” prăfuit

În regia Irinei Popescu Boieru piesa de teatru “Cum am devenit stupid” preluată după romanul omolog a lui Martin Page, a umplut sala „Uzina cu teatru”  joi, 6 martie. Actorii Andrei Grigore Sava, Radu Ghilaş și Oana Sandu au conturat un personaj adolescentin care trece prin diferite ipostaze în speranța că va putea duce o viață normală. Astfel cere ajutorul unui bețiv pentru a deveni alcoolic, participă la un curs de sinucidere, se aruncă în lumea business-ului pentru ca, în final, dragostea să îi fie adusă de atitudinea de care el vroia să scape.

„Noi nu alegem să trăim, nu ne alegem limba, ţara, epoca, gus­tu­rile, nu ne alegem viaţa. Singura li­ber­tate este moartea; a fi liber în­seam­nă să mori”. Însă piesa în esen­ța ei ne demontrează altceva și anu­me că libertatea este atunci cînd ești împăcat cu tine și astfel reu­șești să ții piept încercărilor fără a te pierde.

Complexat de handicapul nu­mit „inteligență”, tînărul Antoi­ne nu se poate integra în societate și de aceea dorește să își schimbe ima­gi­nea. Se hotărăște să devină prost, deoarece proștii nu gîndesc, deci sînt fericiți. Rămîne doar să aleagă mijloacele prin care va face asta. La­șitatea în lupta cu viața o do­ve­deș­te atunci cînd preferă să se as­cundă în alcool, însă curiozitatea pentru lu­mea aceasta îl întoarce de pe calea sinuciderii. Aura de nesi­gu­ranță da­tă de aspectul fizic slab, pletele ciufulite și hainele de­mo­date, fac din tînărul iubitor de cul­tură un călător neîndemînatic pe liniile sinuoase ale destinului.

Prietenul lui dezinvolt (Radu Ghilaş) îi este alături în momentele cele mai grele. Rolul de conștiință îl dovedește atunci cînd se stre­coa­ră în casa lui Antoine aducîndu-i opera sa preferată „Corespond­en­țe” a lui Flaubert.

Cartea este ele­men­tul care îi dă im­boldul moral de care avea ne­vo­ie pentru a se regăsi.  Aflînd că „nu oricine poate deveni alcoolic, asta e cert, există o selecţie și că există une­le condiții în exer­citarea al­coo­lis­mului”, iar sinuciderea nu e chiar genul de li­bertate pe care îl dorește, acesta se aruncă în afaceri. Însă fericirea trăită de el este una iluzorie și trecătoare.

Banii sînt „Fata Mor­ga­n­a” a business-ului care nu fac decît să îl dezintegreze moral. Fără să își dea seama, situația financiară luxoasă în care se complace este de fapt proba de foc care trebuie tre­cută spre găsirea eului.

În căutarea personalității cu care să se simtă împlinit, Antoine revine la situația inițială. Sărac, dar cu inteligența înnăscută pe care nu a putut-o nega niciodată.

Replica „tu ai făcut studii ca să devii șomer” nu îi ghilotinează per­sonalitatea, el se pierde ca individ abia atunci cînd devine anga­ja­tul fostului său prieten din liceu, Raphie. Faptul că respinge femeile ușoare pe care i le aduce acesta, demonstrează că ideile etice odată implementate nu pot fi încălcate.

De fapt, adevăratul pas spre prostie este făcut de Antoine atunci cînd renunță la felul său de a fi. Își îmbracă apartamentul în mobilă scumpă și își cumpără mașină, fără a ști măcar să conducă. Acțiunea cen­trată în Franța contrastează pu­ter­nic cu replica „În dragoste nu exis­tă inocență, există numai vic­time.” care îl răscolește pe tînăr. Raphie îl trimite la o agenție de matrimoniale pentru a-și găsi pe­rechea, dar odată ajuns acolo con­știentizează că nu poți alege iu­birea, ci ea alege momentul în care te întîlnește.

În căutarea personalității cu ca­re să se simtă împlinit, Antoine re­vine la situația inițială. Sărac, dar cu inteligența înnăscută pe care nu a putut-o nega niciodată, se re­semnează asemeni geniului pustiu. Pînă acum drumul lui a fost monoton, deşi a trecut prin diferite momente substanţiale. Ca în toate poveștile, și în cercul lui intră o tînără energică care îi împărtășește ideile și alături de care viața lui clișeică se va schimba.

Va trăi cu adevărat abia de acum, împăcat cu sine şi alături de cineva care îl acceptă. „Am un nu­măr de emoţii pe care nu trebuie să le depăşesc, astfel risc o supradoză. Să nu-mi spui că supradozele de emoţii sînt geniale, nu sînt obişnuit cu ele.” spune zîmbind tînărul către fata blondă. Întîlnirile pe care Clémence le-a mai avut cu tînărul frustrat înaintea fiecărei decizii importante luate de acesta, au avut rol prevestitor pentru relația ce se va închega în final.

de Ana-Maria BUCUR