Puntea artistică a generației Cantacuzino

Muzeul de Artă al Palatului Cul­turii din Iași a găzduit miercuri, 15 martie, începînd cu ora 17.00, vernisajul expoziției „În pun­ctul fix al lumii rotitoare”. A­ceas­ta cuprinde 20 de lucrări cu peisaje din Iași, semnate de arhitectul George Matei Cantacuzino, dintre care cinci au fost donate mu­zeului. Picturile expoziției sim­bo­lizează un dialog între Ilinca Can­ta­cuzino și bunicul său pe care nu l-a cunoscut niciodată. La ex­po­zi­ție a fost prezentă artista, criticul de artă prof. univ. dr. Petru Bejan, muzeograful Mihai Voicu, prof. u­­niv. dr. Virgiliu Onofrei și stu­denți ai Facultății de Arhitectură „G.M. Cantacuzino”.

Vernisajul a fost deschis de Lăcrămioara Stratulat, mana­ge­rul Palatului Culturii, care a povestit despre viața și realizările lui Gh. Matei Cantacuzino din perioada interbelică, dar și despre perioada din închisorile comuniste. A­cesta mărturisea soției lui, Sanda Știrbei, printr-o scrisoare că „lun­gii ani ai detenției au însemnat un exercițiu de memorie”. Criticul de artă, prof. univ. dr. Petru Bejan de la Facultatea de Filosofie și Științe Social Politice a Universității „A­le­xandru Ioan Cuza” din Iași a vorbit despre tehnicile de pictură ale artistei și ale bunicului său, pe care îl ca­rac­te­rizează drept un pic­tor neoclasicist, pentru că lu­cră­rile lui au „mo­­numentalitate, gre­utate, dar și su­zcrările expuse, prof. univ. dr. Pe­tru Bejan a precizat că fac referire la jo­cul dintre lumină și întuneric. „Aș vedea în Ilinca Cantacuzino o struc­tură ce­lebrală, care preferă jo­cu­ri­le min­ții decît cele ale lirismului lip­sit de cenzură”, a spus acesta ex­pli­­cînd tehnicile artistei.

În finalul ver­nisajului, Ilinca Can­tacuzino a ex­plicat că prin a­ceastă expoziție a­pro­fundează cu­noașterea operei bu­nicului său, dar și reîntîlnirea prin artă cu stră­moșul ei.

Expoziția „În punctul fix al lu­­mii rotitoare” poate fi vizitată pî­nă pe 2 aprilie, la Muzeul de Artă al Pa­latului Culturii. Punctul de ple­care al acestui vernisaj îl re­pre­zin­tă expoziția „Legături de sîn­ge”, ca­re simbolizează tot un dialog în­tre cele două generații. A­ceas­ta a fost pre­zentată în România în perioada 2007-2009, dar și în Lon­dra, în anul 2012, acolo unde lo­cu­iește ar­tista.

de Antonela Tănăselea