Pildele androginului fără suflet

De la o animație candidă despre toată tristețea adunată în oameni, la problema cîștigării independenței Algeriei și pînă la lagărele morții din Cambodgia sau o nouă punere în scenă a conflictelor iscate în lumea Islamului, filmele de anul acesta de la Festivalul de Film Francofon s-au urcat în podul roșiatic al Mall-ului Moldova. De joi pînă sîmbătă, 19 martie. Iar „Les Amour Imaginaires”care a inaugurat festivalul spune povestea infatuării bolnăvicioase dintr-un triunghi amoros pe ritmul lasciv al unei piese de Dalida.

Stau unul lîngă altul, cu spatele la o petrecere anostă privindu-l pe fu­riș cu dispreț. Cine se crede? Un Ado­nis înconjurat de siluete dia­fa­ne care-l divinizează, dincolo de mis­­terul confortabil al fumului de țigară. Cine se crede? Zîmbind dis­prețuitor ochilor care-i ur­mă­resc mecanic fiecare mișcare tre­cîn­du-și degetele subțiri prin părul blond au­riu care-i cade peste ochii verzi. Seducînd fără să-i pese su­fle­te sla­be de înger din jur și aruncînd fu­gar replici laconice. Ori­cum nu-i ge­nul lor.

Acoliții unei fantasme

Marie este o relicvă a frumu­seții în culorile contrastante ale ani­­lor ’50, o întruchipare detașată a lui Audrey Hepburn care fu­mea­ză elegant și rîde zgomotos în preaj­ma lui Nicolas, plăcerea sa vi­novată. Ritualul de dinainte de ori­ce întîlnire ca între prieteni este par­curs cu o religiozitate molco­mă, printre parfumuri, pudră compactă și părul pieptănat într-un coc mereu perfect. Calcă plină de siguranță, ca și cum tocurile ar alimenta-o cu o feminitate savurată în do­ze mici, de mărimea unor cubulețe de zahăr tăiate la muchie. Iar tot acest castel din cărți de joc se dă­rî­mă în prezența lui Lui, cînd cuvintele devin o povară copleșitoare și orice atingere involuntară apasă mai mult decît nopțile în penumbre go­lașe cu indivizi lipsiți de chip.

Francis își scrijelește rănile pe pe­reți. Și fiecare marcaj al respingerii sapă mai adînc un dezechilibru așezat spre pierzanie pe margi­nea unei prăpăstii. E un James Dean cizelat de pasiuni învelite în pan­glici de lumină albastră și fie­care gest de afecțiune aruncat ca un os din partea lui Nico vine ca o ra­dieră pentru toate celelalte mar­ca­­je din urmă.

Iubiri stroboscopice

Timpul petrecut împreună de­vi­ne o distracție pasageră pentru tî­nărul gata să renunțe la orice contact cu cei doi în clipa în care ri­va­li­tatea antrenantă va fi urcat prea mult la suprafață. Petreceri care de­curg cu fluiditatea vinului alb în pahare lunguiețe, nopți luminate de focuri de tabără care topesc cremos bezele pe sufletul îndrăgostit al lui Francis și dimineți în cear­cea­furi somnoroase care trezesc frus­trări cufundate în parfumul trico­ului lui Nicolas.

Eforturile sisifice de a-l seduce pe tînărul detașat se decantează în li­niștea insuportabilă din clipa în care tocurile lui Marie se mur­dă­resc în noroiul unui drum de țară. Ge­lozia și dezgustul care înlocu­iesc amiciția celor doi discipoli ne­anunțați ai Androginului se di­si­pă în frunze uscate, în mucul de ți­ga­ră și replica aruncată în scîrbă de obiectul pasiunii lor: „Love me or leave me” (n.r. „Iubește-mă sau pă­ră­sește-mă”).

Xavier Dolan, un june regizor ca­nadian trasează în „Les Amour Imaginaires” diagrama unei iubiri fan­­tasmagorice transformate pro­gre­­­siv într-o obsesie copleșitoare, di­solutivă.

Filmul premiat la Cannes și la Toronto International Film Fes­ti­val, în anul 2010, urmărește spi­ra­la descendentă a proiecției unei iu­biri intangibile. Pentru că, „nu există alt adevăr pe lume decît aban­­donul rațiunii în iubire”.

***

Festivalul de Film Francofon 2011

Festivalul Filmului Fran­co­fon de anul acesta, aflat la cea de-a noua ediție, a reunit în cele trei zile de proiecții filme pre­miate în anul 2010 la evenimente precum Festivalul de Film de la Cannes sau Fes­ti­vi­ta­tea de de­cernare a Premiilor Lumiere ori Festival des Films du Mon­de de la Mont­real.

Printre regizorii ai căror produc­ții s-au aflat pe programul evenimentului s-au numărat Xa­vier Dolan din Quebec, omul din spatele peliculei „Les Amo­urs Imaginaires”, Rachid Bou­cha­reb, regizorul co-producției franco-algeriano-belgiene „Hors-la-loi” sau Sylvain Cho­met, rea­li­zatorul animației „Ilu­zio­nistul”.

Alexandra PANAETE