Ia vine din eternitate

Pe scena împodobită cu flori și ornamen­te populare de la Ateneul Tătărași, elevii șco­lilor din Iași, dar și din alte județe, au arătat vineri, 16 mai, ce în­seam­nă a conserva folclo­rul românesc și tradițiile care ne fac unici și nu doar un simplu contur pe harta imensă a lumii.

Festivalul a fost organizat de Școala „Ion Crean­gă” din Iași și a fost dedicat elevilor cla­selor primare și gimnaziale, dar și copiilor de grădiniță, avînd trei sec­țiuni, respectiv cîntec popular, dans popular românesc și dans popular al altor etnii. Ingredientele pentru un astfel de specatcol au fost o mînă de copii ta­lentați, îmbrăcați în porturi națio­na­le specifice zonei și înarmați cu voință și cî­teva emoții care mai apoi s-au amestecat foarte bine cu dansuri coordonate de profesorii lor, specifice zonelor pe care le-au re­pre­zentat.

Luminile se sting ușor în sală, iar pe sce­nă apare un steag albastru pe care este scris cu alb „Ansamblul Orpheas, comunitatea ele­nă”. Steagul a fost adus în scenă de un pri­chin­del care abia se zărea de după imen­sa pînză. Imediat au intrat și micii dansatori. Emo­țio­nați și cu zîmbetul pe buze aceștia în­cep să se miște grațios pe o melodie gre­ceas­că. Pentru a-i încuraja pu­­blicul începe să ba­tă din palme în ritmul muzici. Pă­rin­ții s-au transformat în paparazzi profesioniști, iar fiecare caută unghiul și cadrul perfect din care să își filmeze odorul.
După dansurile grecești urmează dan­surile germanice. Îmbrăcați în portul specific, copii de­monstrează ri­gurozitatea nemților trans­pu­să chiar și în mișcări. Dansul indian și cel ți­gă­nesc bucură o­chii privitorilor prin jocul de culori al costumelor croi­te impecabil, di­ver­si­tatea mișcărilor, dar și a vibra­ții­lor poziti­ve trans­mise de melodiile alerte.

Școala organizatoare a ales specificul ar­mean. Ul­ti­mul dans a adus în scenă șase fe­ti­țe îmbrăcate în por­tul specific ce au bucurat sala cu drăgălășenia și miș­că­rile lor bine sincronizate. Trofeele strălucitoare și di­plo­me­le stau frumos pe masă și așteaptă să ajungă la destinatari. Odată cu terminarea momentelor, fiecare coordonator primește un premiu pentru munca sa.

La capitolul cîntece populare, o țărăn­cu­ță roșie în obrăjori apare în scenă ținînd în mînă un buchețel de bujori și începe să cînte despre bădia ei. Oamenii of­tea­ză și se uită topiți la micuța cîntăreață. O altă mi­cu­ță cîn­tă despre bundița ei cea nouă. Mîndră n­e­vo­ie mare, ea se ține de bundiță și gesticulează întocmai pe versurile melodiei.
Publicul aplaudă frenetic încîntat de fe­te­le talentate și se așază pe scaun așteptînd să apară pe scenă alți copii care să le bucure inima.

de Beatrice JURAVLE