Hrană în dragoste, liniște în familie

Spectatorii aflați în sala Studio „Teofil Vâlcu” a Teatrului Național din Iași, în seara de vineri, 27 noiembrie, au fost puși în situația de a asculta povești despre un triunghi amoros timp de aproximativ două ore cît au fost martorii spectacolului „Iarna dragostei noastre”. Apropierea sărbătorilor de iarnă, reuniunea membrilor familiei, mirosul de brad și cadourile aduse de săniuța lui Moș Crăciun și-au făcut loc în spectacolul regizat de Emil Gaju și pus în scenă împreună cu scenografa Alina Dincă Pușcașu.

„Se-ntîmplă să fiu căutată și eu la acest telefon”, spune Tania (Doi­na Deleanu) îndreptîndu-și privi­rea aspră spre Igor (Adi Cărău­le­anu), care deși era oaspete în casa ei, a ridicat receptorul. Era ferm con­vins că la capătul firului este o tî­nără blondă de aproximativ 20 de ani, cu picioare „lungi pînă-n gît”, dornică să îl revadă. Acțiunea este centrată în jurul Sofiei Ivanovna (Mihaela Arsenescu Werner), care are auzul „defect”, dar își dorește ca înainte să plece în împărăția ce­rurilor să își vadă fiica braț la braț cu cel care urma să îi devină gi­ne­re, iar mai apoi să îi aducă și ne­poți. Deși aude doar lucrurile bu­ne și este setată pe ceea ce ar vrea ea să se întîmple cu viața fiicei sa­le, Tania ajunge la 40 de ani fără să își formeze o familie.

Dragostea are picioare scurte pentru unii, iar pentru alții acestea uită să-și oprească creșterea. Privi­legiați sînt cei care reușesc să se distreze după bunul plac, iar cînd cheful de distracție se stinge, își reaprind trăirile pentru o poveste de dragoste din trecut și o iau de la capăt sau o continuă pur și simplu. Aparent, ultima presupoziție a fost cea aleasă și de „cuplul” format de Tania și Igor. Se pare că sîntem puși în fața unei povești de dragoste care a început în urmă cu 30 de ani, prăfuită de ani și amin­tiri, dar readusă în prim-plan în fa­ța Sofiei Ivanovna, aflată în pragul morții.

Întîlniri întîmplătoare

Pereții salonului acoperiți cu portretul și operele lui Charles Di­ckens, mobilierul, ordinea din ca­să, structura casei, lumînările aprin­se și parfumul l-au atras pe Igor încă de la vizita întîmplătoare pe care i-a făcut-o Taniei. Pe de altă parte, trandafirii roșii însoțiți de șampanie, dar și manierele acestuia au impresionat-o pe bătrînă, ca­re astfel și-a motivat șirul de in­vi­tații lansate bărbatului care le-a des­chis ușa casei. Răscolind în amin­tirile de acum 30 de ani, care nu sînt deloc comune, se creează to­tuși impresia că acești doi oameni solitari s-au iubit și amintirile au ales să îi aducă aproape din nou, măcar și pentru a o impresiona pe Sofia Ivanovna. Spectacolul pare să ne trimită într-o iarnă în care povestea de dragoste se cerne ase­menea fulgilor, iar după toamnă reapare dragostea în lume. Cău­tă­rile lui Igor se rezumau la satisface­rea unor nevoi bărbătești, iar cînd a deschis ușa, se aștepta să vadă o blondă tînără, sub 20 de ani, însă care s-a dovedit a fi o femeie tre­cută de prima tinerețe și brunetă pe deasupra. Uimirea și cele cîteva întrebări iscoditoare l-au împins pe bărbat în casă și triunghiul amo­ros iscat astfel, pune bețe-n roate pentru mult răvnita căsătorie a Taniei.

Drumul spre familie

Dorințele înaintașilor și sfaturile acestora par a fi legi pentru urmași, iar Tania, fata bătrînă care a avut doar două relații cu bărbați, după ce a stat timp de mai mulți ani la căpătîiul mamei, a ajuns să o dezamăgească pe bătrînă. Direct din stradă, în viața ei a intrat Igor, iar mai apoi Dina (Irina Răduțu), prezentată Sofiei ca o nepoțică de 30 de ani, pusă în cîrca lui Igor. În aceste condiții, bătrîna ar mai vrea cinci ani de viață doar să apuce să-și vadă și strănepoții. „Sînt așa de nefericită, sînt așa de nefericită”, cîntă Tania, iar Sofia Ivanovna con­tinuă versurile repetînd „sînt așa de fericită, sînt așa de fericită”. Apoi, femeile cîntă la unison: „sîntem așa de (ne)fericite, sîntem așa de (ne)fericite” și-apoi se lasă-ntu­neric.

Spectacolul aduce în inima Ia­șului spritul sărbătorilor prin Dina și Igor, cei doi moși cu barbă albă, care aduc cadouri celor două fe­mei din casa cu lumînări aprinse și cu Dickens în bibliotecă. Noaptea Ajunului aduce vestea nașterii u­nui strănepot și cererea în căsă­to­rie a Taniei. Cîntînd nefericirea și improvizîndu-și viața, aceasta își mulțumește mama iar și astfel ce­lei din urmă îi rămîn așa după cum declară „măcar încă 10-12 ani de trăit”.