Femeia din debara si banii ascunsi in papuc

Festivalul international de scurtmetraje Future Shorts, adaptat si in Romania, care se desfasoara lunar in Bucuresti, a ajuns pentru prima oara si la Iasi. In Sala Mare a Teatrului Luceafarul, vineri, 12 decembrie, 11 filme, dintre care cel mai lung a tinut 20 de minute, au promovat arta scurtmetrajului in fata unui public tinar si restrins. Dupa 90 de minute de proiectii, Anton Octavian a tinut o scurta lectie de animatie, in care a incercat sa-i invete pe cei din sala cum sa faca un personaj de desen animat din poza unui prieten.

Els e incuiata in debara. Daca vi se pare o gluma, asa i s-a parut si colegului de serviciu pe care l-a sunat s-o scoata din bucluc. A ajuns aici incercind sa ajute un om sarac pe care-l vede in fiecare zi scotocind in cosul de gunoi de linga locul ei de munca. Incercind sa-i plaseze niste bani pe ascuns, pe care acesta sa-i gaseasca ulterior, femeia ramine blocata in casa barbatului. Accentul ironiei este atins cind ea moare in timp ce barbatul face cumparaturi cu banii gasiti intr-un papuc. Barbatul este arestat dupa ce afla de femeia din debara, iar filmul belgian “Compassion” (n.r. – “Compasiune”) se termina pe un fond muzical sumbru.

“Palindrome”, scurtmetrajul brazilian, prezinta povestea angajatului unei banci care isi pierde intr-o zi casa, slujba si amanta. Filmul a primit “Alegerea Criticilor” la festivalul de film Gramado Brazil si a fost desemnat “Cel mai inovativ film de actiune live” la festivalul de la Aspen. Actiunea se petrece de la sfirsit spre inceput: in primele secunde, barbatului ii revin in miini camasa si pantalonii, aruncate de pe pod inainte de a se sinucide, pentru ca, spre final, acesta sa-si inceapa ziua fericit: “Rid intotdeauna. Cind dorm, cind ma spal pe fata, cind imi platesc facturile, chiar si cind sint blocat in trafic. Rid pentru ca stiu ca intotdeauna lucrurile se termina cu bine”.

Romanii care cred

Publicul e sincer si aplauda atit cit considera ca merita fiecare scurtmetraj, citeva dintre acestea terminindu-se in tacere. Astfel, de multe ori, simplitatea si concizia primeaza asupra efectelor lungite si sentimentelor exagerate. Printre cele mai apreciate clipuri, cel francez, “Passe vite” (n.r. – “Trece repede”) prezinta o fabrica in care un accident de productie incurca pe aceeasi banda rulanta bananele cu portocalele. Productia autohtona “I Believe” (n.r. – “Eu cred”) prezinta in trei minute si jumatate un portret de sat romanesc. Comicul este atins prin asocierea imaginilor scurte, simple cu versurile melodiei ce da si numele clipului.

Festivalul demonstreaza publicului iesean ca si intr-o pelicula de zece minute se poate realiza un documentar. “Bicycle messengers” (n.r. – “Mesagerii pe bicicleta”) prezinta printr-o combinatie de film – animatie meseria curierilor pe bicicleta pe strazile New York-ului. In montajul britanic, “Walz” (n.r. – “Vals”), mestesugul traditional german de “calatorie”, este adus in atentia publicului. “Calatorii” sint oameni pentru care singurele reguli sint cinstea si libertatea si care traiesc pe principiul: “Daca aici nu-mi mai place, imi iau bagajul si plec mai departe”.

Lectia de desen

Dupa terminarea proiectiilor, Anton Octavian incearca sa prezinte publicului fundamentele desenului virtual si sa faca o scurta lectie de animatie. Il pozeaza pe Vlad, un tinar pletos, pentru a-l folosi ca macheta pentru viitorul personaj. Cu imaginea lui in laptop, proiectata apoi pe ecran, Anton il transforma pe Vlad din om in desen animat. Dupa ce isi pierde treptat pe ecran capul, trupul, miinile si picioarele, capata viata prin culori si, cu ajutorul programului de animatie, noul personaj alearga in fata publicului iesean.

Explicatia de baza a lui Anton legata de filme este ca “orice clip are nevoie de o poveste, pentru ca oamenii de-asta vin, sa vada acea poveste”. Un bun exemplu e subiectul ultimului scurtmetraj  prezentat in festival, “Occupations” (n.r. – “Ocupatii”). Acesta prezinta doi indivizi la cinema, unul care vrea sa urmareasca filmul si altul cu chef de conversatie. Ultimul se lauda cu meseria si succesul sau si il intreaba pe interlocutorul sau involuntar cu ce se ocupa. Afla insa prea tirziu despre meseria celuilalt: ucigasul nu se oboseste sa curete arma crimei, se asaza la loc pe scaun si urmareste in continuare montajul.

Ioan STOLERU