Documentarele care au întinerit cu 23 de ani TVR Iași

La 23 de ani de la înființare, TVR Iași a sărbătorit prin proiecția a 23 de producții de film. „Caravana filmelor documentare Iași – Cernăuți- Chișinău” a reunit producțiile Televiziunii Moldova 1 – Chișinău, a OWH Studio-Chișinău, Republica Moldova și Centrul Bucovinean de Artă pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Românești Cernăuți, Ucraina și ale TVR Iași. În cele trei zile, de pe 5 pînă pe 7 noiembrie, documentarele prezentate au fost punctul de pornire al discuțiilor între public și regizori sau realizatori de televiziune, referitor la evenimentele sau personalitățile care s-au reflectat în cele șase ore.

Puținii spectatori din Sala Vi­val­di a Palas Mall aplaudă înce­pu­tul filmului muțind mai apoi, ca și cum ar ști foarte bine despre ce urmează să fie documentarul „Te iubesc, Ion și Doina”. Și chiar știu, pentru că atunci cînd apare în prim-plan un tînăr cu o chitară în spate, străbătînd un drum plin de frunze de toamnă, șușotesc între ei „el e băiatul lor, trebuia să fie în sea­ra asta aici”. Însă Cristofor Aldea Teodorovici nu a fost prezent în sală. Un documentar care prezintă la 20 de ani de la moartea artiștilor Ion și Doina Aldea Teodorovici fe­lul în care cei doi au transformat creațiile în modul lor de a trăi și iubirea față de țară în una pentru cîntec. Documentarul realizat de Le­ontina Vatamanu la ideea mamei Doi­­nei Aldea Teodorovici este cons­truit dintr-o sumedenie de foto­gra­fii și fragmente video din arhiva per­sonală a acestora, dar și din măr­tu­­rii ale celor care i-au cunoscut și le-au fost apropiați. „Cînd Ion com­punea, de cele mai multe ori își spri­jinea capul de perete pentru că asta îl inspira. Iar cînd vedeam pe peretele din camera lui o pată mare de transpirație, știam că aco­lo a stat el și a creat”, își amintește unul dintre protagoniștii documen­tarului.

În aceeași manieră, a preze­n­tă­rii artiștilor care marchează o anu­mi­tă epocă, a fost gîndită și cea de-a do­ua zi de proiecții, joi, 6 noiembrie, de data aceasta în Sala Studio a TVR Iași. Documentarul biografic „Măria Sa, Birlic”, dedicat actorului Gri­go­re Vasiliu Birlic a fost realizat de Car­men Olaru și lansat la UNITER București în anul 2010. Acesta a fost prezentat ca o producție care trebuie privită pe trei straturi: ca o reconstituire a biografiei, ca o adu­cere în realitate prin intermediul nepotului și a strănepotului acestuia și ca o reliefare a modului în care Birlic a rămas viu în memoria spectatorilor.

„Sînt tristă, sînt atît de tristă, dar înainte de moarte nu poți spune prea multe”, este replica năuci­toa­re care sintetizează povestea de viață a Maricăi Balan, o actriță care a dis­părut din viața publică din Chi­și­nău și a sfîrșit într-un azil de bă­trîni din Transnistria. O producție a TV Moldova 1, realizată de Mircea Surdu ca un documentar- portret al unei actrițe din Basarabia care „emana doar energie pozitivă”, în­să care aflată într-o stare avansată a bolii ajunge să se transforme din­tr-o actriță care se hrănea cu energia spectatorilor într-un om care spu­ne că nu-i place lumea, deoarece „ca să-ți placă trebuie să fii tînăr”.

Astfel, vineri, în ultima zi de vi­­­­zionare a documentarelor, în Sala Studio a TVR Iași, atenția s-a concentrat asupra diferitelor tipuri de comunități, concretizate în documentare de 30 – 40 de minute. În­ce­­pînd cu „Afganistan dus-întors”, sea­ra a continuat cu „Tezic”, un do­cumentar care scoate în evidență „faptul că în plină eră a tehnologiei, alți oameni își propun doar să facă tezic într-o localitate din ju­de­țul Botoșani’, după cum realizatoa­rea documentarului Violeta Gor­gos își prezintă publicului producția. Apărut ca un post-scriptum la car­tea scriitorului Dan Lungu, „Sînt o babă comunistă”, documentarul sur­prinde modul în care oamenii din acea zonă fără pădure reușesc să facă față iernilor, pregătind încă din timpul verii tezicul (n.red. turtă primsatică făcută din baligă amestecată cu paie, folosită de ță­rani drept combustibil sau ca ma­te­rial de construcție).

Supraviețuirea este principala problemă a afganilor. Iar prezența copiilor în acea zonă este unul dintre semnele că zona este una liniștită. Poveștile militarilor din Iași și din Piatra Neamț, aflați la 4000 de km de casă în bazele militare din Afganistan, sînt surprinse în primul proiect de videojurnalism din România „Afga­nis­tan dus-întors”, realizat de Răz­van Cojocariu. Prezent în sală, prof. univ. dr Daniel Condurache a caracterizat demersul reporte­ri­cesc al jurnalistului ca fiind o „marcă a unei școli de tradiție, într-o pe­rioa­dă tulbure în care se află piața me­dia”. Experiența militarilor este pre­zentată prin prisma a două perso­naje, cap. Lavinia Ciobanu, singura femeie din comandament, sanitar la Batalionul 634 Infanterie „Jderii” din Piatra Neamț și prin intermediul locotenetului Alin Gheorghe, din Batalionul 151 Infanterie „Lupii negri” din Iași.

„Sîntem o țară în război și de multe ori uităm asta”, a mai subliniat prof. univ. dr. Daniel Con­du­rache. Iar supraviețuirea nu es­te doar principala problemă a ce­lor din Afganistan, ci a devenit una a tuturor.