Din polul opus, noile dileme

Cînd avem o dilemă, deschidem o carte. Am învățat că acolo se găsesc răspunsurile la cele mai năs­trunșnice întrebări de pe lume. Ce facem însă cînd avem prea multe? Le compartimentăm cu mi­ga­lă și le dezbatem, săptămînă de săptămînă. Cel pu­țin asta fac, de 17 ani, autorii textelor din revista „de tranziție” „Dilema veche”. Iar luni, 25 octombrie, au venit la Iași, în Aula „Mihai Eminescu” a Bi­blio­te­cii Centrale Universitare (BCU) ca să-și aplece urechea la reproșurile și laudele noastre. Deși nu au mai aflat „ce fel de cultură vrem”, au pus la punct pre­su­pu­­sul „misionarism al intelectualilor” și „euforia nau­fra­giatului român”: „cînd avem apa pînă la ge­nun­chi, ne gîndim că o bere ar fi bună”.

„Ani de zile ni s-a reproșat că sîn­tem frivoli și că întreținem o non­șa­lanță”. Cu aceasta i-a provocat fon­datorul „Dilemei vechi”, Andrei Pleșu, pe cititorii publicației care s-au strîns în număr mare în sală, cu aproa­pe o oră înainte de a începe discuția. „Nu mai sînt locuri la parter”, ne-a anun­țat, zîmbind silit, doamna de la in­tra­re. Într-adevăr, scaunele îm­bră­ca­te în pie­le maronie erau ocupate cu cititori de toate vîrstele, cu expresii ale fe­ței dintre cele mai diverse, ener­vați și mai calmi, dar toți răs­foind pă­ti­maș foile gazetei.

15 ani de prietenie

Cele două tipuri de cultură în ju­rul cărora s-a axat discuția de la Iași, cea „elitistă” și cea „populară”, au stîrnit reacții dintre cele mai diverse în public. În timp ce „Dilema veche”  în­cerca să se apropie, prin conținut, și nu doar, de generațiile mai tinere de cititori, mustrările au apărut ins­tan­­taneu, a spus redactorul-șef Mir­cea Vasilescu: „nu ne așteptam ca pînă și voi să vă ocupați cu lucruri la modă” ar fi una din reacțiile „ve­chi­lor dilematici”.

Tema a fost apreciată ca fiind „complicată” de Andrei Pleșu, pentru că „cele două se pot accepta în dozaje di­ferite, în împrejurări di­ver­se”. Fi­rul roșu al dezbaterii s-a format, pînă la ur­mă, din replicile publi­cu­lui. Liviu Antonesei, de exemplu, a re­cu­noscut că dacă întîlnirea resp­ec­­tivă avea loc cu 15 ani în urmă, să zi­­cem, el ar fi fost absent, pentru că atun­ci, nu era „un prieten al revistei”. Între timp, raporturile s-au schim­bat, iar săp­tămînalulse situează as­tăzi, prin dis­curs, între cele două forme. „Omul de cultură e un an­tro­po­log, trăiește în toate locurile care îl în­conjoară și le studiază cu același in­­te­res”. Prin urmare, „Dilema” nu este le­gată, în mod deosebit, de cultura elitistă sau de cea populară.

„Dilema” nu „trăiește senzațional”

În mod bizar, numele lui Dan Diaconescu s-a strecurat cumva în dis­cuție, iar reacțiile nu au întîrziat să apară. „Dacă cineva n-a citit «Dilema» în sală, va crede că noi am de­dicat numere întregi lui Dan Diaconescu”, a presupus Pleșu, cu un umor molipsitor. Deși a mono­po­li­­zat discuția și a ținut să intervină a­proa­pe de fiecare dată, fondatorul re­vis­tei și-a cucerit publicul prin fi­ne­țea observațiilor și autenticitatea des­cri­erii poporului român. L-a taxat fără nici reținere: „un popor exigent, ne­mulțumit de orice îi livrezi”, dar și „cu un spirit depresiv foarte particular”. A reușit, printr-o ironie subtilă, să își atragă doar simpatii.

Un alt pol al discuției l-a re­pre­zen­­tat, în consecință, doza de umor sau de negativism din textele „Di­le­mei”. Pe de o parte, s-au situat cei pen­tru care pastilele din rubrica „Cu ochii în 3,14” reprezintă singura sur­să de optimism din ziar, iar de cea­laltă parte a baricadei au fost citi­to­­rii obișnuiți cu materialele „catastro­fis­te” din presa generalistă și care obiș­nuiesc să evadeze, în fiecare joi, din cotidian în haz dozat din „Dilema”. După remarca făcută de Ale­xandru Călinescu, directorul BCU, cum că „în ceea ce privește umo­rul, acest element este mereu pre­zent”, Ma­rius Chivu a adjudecat: „Eu cred că revista demontează fe­lul negativist prin care presa generalistă tratează anu­mite chestiuni”.

Herta Müller e pe Facebook

În timpul dezbaterii, discuțiile au alu­necat și spre vizita Hertei Müller din urmă cu trei săptămîni, la Bu­cu­rești. Astfel, o altă polemică a în­lo­cuit, pe nesimțite, controversa pe tema optimismului. Întîlnirea de la Ate­neul Român, moderată de Ga­briel Liiceanu, nu putea fi trecu­tă cu ve­derea. Publicul, dar și membrii e­chi­pei redacționale, au căzut de acord asupra rolului pe care și l-a asu­­mat Müller în cadrul vizitei. „Și-a luat o pos­tură de judecător și îi re­pro­șez va­rian­ta de atac” a pus punctul pe „i” Andrei Pleșu.

Și i s-a dat dreptate. Pentru citito­rii din Iași, dezbaterea a fost doar un alt prilej de a se convinge că „Di­le­ma” nu a regresat doar pentru că și-a făcut cont pe Facebook. Dacă e la modă, nu e neapărat și frivol.

Lina VDOVÎI