Despre reportaj, într-o mie de note de subsol

Reportajul este genul după ca­­re tînjim toți.  Reportajul se scrie, nu se descrie. Un reportaj nu tre­bu­ie să aibă un șablon. Un reportaj este atît de bun pe cît îl scrie re­­porterul. Nu există nici o teorie des­­pre reportaj, totuși, un model de ana­liză al acestuia ar fi bine­ve­nit pen­tru studenții și pentru jur­na­liștii care caută să-și perfec­țio­ne­ze tehnica de scriitură. Dar și pen­tru teoreticienii care n-au fost prac­ti­cieni niciodată și nu înțeleg „spi­ritul” genului suprem. În jurul a­ces­­­tor idei, dar și mai departe de ele s-a țesut discuția din jurul lan­să­rii cărții de debut a lui Marius-Adrian Hazaparu, asistent uni­ver­­sitar la Catedra de Jurnalism și Ști­ințe ale Comunicării a Uni­ver­si­tă­ții „Alexandru Ioan Cuza” din Iași.

Evenimentul care a avut loc mier­­curi, 15 mai, de la ora 17.00, în Librăria Tafrali i-a avut drept in­vitați speciali pe profesorul uni­ver­sitar și lingvistul Stelian Du­mis­tră­cel și pe Cătălin Hopulele, re­por­ter la Ziarul de Iași și cores­pon­dent la Mediafax. Moderator a fost Adrian Acatrinei, reprezentant al Editurii UAIC, la care a fost publicat volumul intitulat „Teoria și practica reportajului. O abordare din perspectiva funcțiilor limbaju­lui”. Evenimentul a luat forma unei întîlniri semi-formale, în ca­re profesori, studenți, foști studenți și colegi de la Jurnalism s-au întîlnit pentru a vorbi despre meandre­le unei specii publicistice care „te în­vață să-ți cunoști limitele”, în ex­primarea lui Cătălin Hopulele.

După cum a explicat Stelian Du­mistrăcel, fost profesor al au­to­rului, sorgintea volumului se re­gă­sește în lucrarea de doctorat a lui Adrian Hazaparu. „Cînd o ia Ha­za­paru de la saga islandeză și ajun­ge la Noul Jurnalism, nu mai ai ne­voie de bibliografie”, a spus pro­fe­sorul, insistînd pe faptul că volumul cu „1000 de note de subsol” este o lucrare deosebit de temei­nic realizată. Și „una dintre primele pe care ar trebui să le cumpere un stu­dent. Cartea în sine demons­trea­ză minuțiozitatea pe care am re­marcat-o la el cînd mi-a fost pro­fe­sor”, după cum a menționat Că­tă­lin Hopulele.

Despre reportaj, ca gen care exer­cită o perpetuă fascinație, Adri­an Hazaparu a spus că „nu este la fel de atractiv precum un par­fum, dar trebuie să știi să-l mi­roși”. Atunci vei găsi și o cale de-a vedea prin el ca printr-o radio­gra­fie, cum s-a întîmplat în cazul au­torului.

Cătălin Hopulele a subliniat fap­tul că reportajul nu este un gen care poate fi scris de oricine, și unul care, în presa cotidiană tin­de să fie sufocat de convenții care nu-i sînt proprii. Toți vorbitorii au insistat pe importanța faptului ca un analist de reportaj să fi fost și autor de reportaj. Iar autorul, fost director la Opinia studen­țeas­că este, potrivit lui Stelian Du­mis­trăcel, „un pumn de curio­zi­tate, receptivitate și ambiție”.