De la americani la ruși, propagandă și minciuni

Un iPad din America și un ceas din Rusia reprezintă toată averea cu care a reușit o tînără să rămînă după un an de muncă peste graniță. Piesa „American Dream” jucată de Teatrul „Spălătorie” din Chișinău, în cadrul Festivalului In­ternațional de Teatru pentru Publicul Tâ­năr, descrie povestea unei tinere mol­­do­vence, Tatiana Miron, care pleacă în afară cu programul „Work and Travel” pentru a cîștiga ceva bani. Însă se alege doar cu un pumn de bătături și sudori. Visul ame­rican a stors-o de puteri pînă s-a scurs în partea opusă, spre visul rusesc, ambele fiind, de fapt, coșmaruri deghizate.

„Zeci de bagaje cu haine, gadget-uri de ultimă generație și sute de selfie-uri care ne vor asigura poza de profil pe Facebook timp de un an. Asta gîndește fiecare atunci cînd pleacă în America”, spune tînăra cu cămașă roz și pantaloni negri. Iar sala o aprobă prin hohote de rîs. Încadrată la dreapta de un prezentator cu mustață și costum, iar la stînga de o femeie minionă, cu rochie neagră și te­niși, Tatiana stă în mijloc și își piaptănă amin­ti­rile pe scenă. Decorul lipsă și ținuta lejeră a celor trei personaje ajută publicul să soarbă în înghițituri mici și exacte me­sajul piesei. Studenții care pleacă să mun­cescă în SUA nu sînt primiți cu co­vor roșu și urale, așa cum se așteaptă. Ei sînt direcționați prin telefon unde trebuie să ajungă, fără ca transportul să le fie asi­gurat. Și în niciun caz nu primesc vreun pat dintr-un hotel luxos prin New York, ci sînt cazați alături de alți 15 de studenți într-o căsuță modestă la 20 de kilometri distanță de oraș.

Analizînd condițiile dificile în care lucrează, faptul că în loc să i se dea 14 dolari pe oră, cum i se promisese, i se dau doar 7. Atît contractul, cît și datoria de 3.000 de dolari pe care o făcuse ca să poată obține viza de plecare o țin acolo. După trei luni de muncă, acasă se întoar­ce doar cu 800 de dolari. „Așa, frumușăl”, cum spune Tatiana a întors spatele către țara fast-food-ului și a îndreptat pașii spre cea a matrioșkăi. Spre deosebire de Ame­rica unde a cîștigat puțin, aici nu a fost plătită mai deloc. Cu 10.000 de dolari trebuiau să se întoarcă din Rusia după aproa­pe un an de îndreptat pereți și turnat podele, dar au obținut doar vreo 4.000.

Faptul că este jucată în trei limbi, română, rusă și engleză, picură o esență de originalitate piesei. Iar replicile în rusă sînt traduse pe un perete din spatele actorilor: „Ești președintele Rusiei și pri­mești cadou presa liberă. Iar dacă vecinii se revoltă, tai gazul, iar dacă nu merge nici așa, trimiți armata”, spune femeia minionă cu un zîmbet larg. Vorbele spu­se direct despre conducătorul Rusiei, amin­tesc de reclamele false ale Americii despre sănătate. Piesa ne-a făcut să vedem că diferențele dintre președinții Vladimir Putin și Barack Obama nu sînt decît de culoare și de modul de abordare a discursurilor. Ei sînt identici prin faptul că se ascund după propagandă și minciună, iar studenții sau cetățenii străini sînt doar niște pioni pentru exploatare. n