Covorul roșu al Galei Premiilor Operelor Naționale s-a întins la Iași

Sîmbătă seara, Sala Mare a Teatrului Na­țional „Vasile Alec­san­dri” din Iași a respirat într-un ritm cu emoțiile primilor nominalizați la cea de-a întîia Gală de premii înmînate celor ce și-au tocit pașii și vocea de scenele operei din România, în stagiunea 2012-2013. Cu discursuri care au împletit mul­țumiri cu vocea tre­mu­rîn­dă și aplauze zgomo­toase, fiecare statuetă și-a găsit refugiu în palmele artiștilor. Iar Ia­șul nu a încetat să murmure pe buzele celor pre­zenți. Seara s-a în­cheiat pufnind într-o ex­plozie de stele din confetti.

Afară, clădirea Teatrului Na­țio­nal „Vasile Alecsandri” din Iași a pu­făit în aburi împrăștiați de mașinării și a jucat în luminile proiectoarelor colo­rate. Înăuntru, pe rînd, ne-au în­tîm­p­i­nat domni la costum și doamne în ro­chii lungi, ce ne șopteau pe unde să in­trăm ca să fim mai aproape de lo­cul nostru.

Pe scena Sălii Mari a Teatrului, după o secvență jucată din spectaco­lul Carmen, au pășit Beatrice Rancea și Cosmin Marcovici. Ea era în­vă­lu­ită de eleganța mătăsurilor și a satinului negru, pe care erau suflate ușor stra­suri ce înviau în lumina reflectoa­re­lor. Pă­rul la fel de negru îi era prins într-un coc în loc de coroană și mîinile erau acope­rite cu o dantelă împroșcată cu flori mari, care curgea pînă la glezne. El purta o combinație clasică de costum și papion negru la cămașă albă, păru-i lung era prins la ceafă, iar vocea-i vibra elegant.

Statueta cu emoții

De ambele părți ale scenei, au stat de veghe două statuete mari, mi­ni­aturile cărora au ajuns pe rînd în mîi­nile cîștigătorilor fiecărei catego­rii. Primii au fost premiați debutan­ții, cel mai bun dintre aceștia fiind recunoscut Bogdan Zaharia de la Opera din Timișoara. Premiul spe­cial al Galei i-a fost acordat lui Ioan Holender, cel mai longeviv director al Operei de Stat din Viena, care, pentru că nu a putut să se prezinte la Iași, a transmis, de pe un ecran, mul­țumiri colegilor săi, încurajînd orașul pentru continuitatea acestei decer­nări. Și majoritatea ar­tiș­tilor clujeni nu a ajuns să ur­mă­reas­că seara festivă cufundată în catifeaua roșie a scaunelor Sălii Mari, aceștia avînd drept scuză pregătirea unei pre­miere. Solista Iulia Merca și solistul Cris­tian Mogoșan au lăsat cîte un me­saj video în schimbul statuetelor și pla­chetelor, iar regizorul Celui mai bun spectacol pentru copii a urcat pe sce­nă mulțumindu-i familiei care l-a aju­tat să meargă în pași pitici alături de micii artiști care „au rezistat să mun­cească și cîte zece ore fără să se plîn­gă”, a recunoscut László Béres.

Iașul a rupt din pomul statue­te­lor cîte una pentru Cel mai bun coregraf, Ion Tugearu, Cea mai bună solistă de balet, Roua Răuț, distincții acordate pentru spectacol românesc „D’ale Carna­va­lu­lui”. Recunoscut de juriu drept Cel mai bun regizor, Andrei Șerban, a mai fost premiat și pentru Cel mai bun spectacol cu piesa „In­di­ile Galante”. Regizorul, care acum se află la New York, a lăsat un mesaj amical pentru scenograful de la Iași, Doina Levintza, felicitînd-o pentru Premiul de excelență pe care l-a pri­mit creatoarea din mîna căreia au prins viață mii de costume și ținute.

Am tras aer în piept odată cu so­lista Elena Moșuc, care a spart văz­duhul greoi din sală cu vibrațiile vo­cii, într-o rochie de culoarea liliacului spă­lat de mănunchiuri de zăpadă. Dis­cret, i s-a apropiat Cosmin Mar­co­vici ce părea că ar fi intrat într-o dispută cu femeia a cărei voce se lungea la unison cu flautul, făcîndu-l pe tenor să cedeze și să se retragă de pe scenă.

Cîte o petală de decor

După această suită de emoții care s-au ciocnit încruntîndu-ne frunțile, iar mai apoi oprindu-ne respirația, s-au decernat premiile de excelență și cele pentru întreaga activitate ar­ti­ști­lor aleși din fiecare oraș pe scena cărora trăiește opera. Constanța, Cluj-Na­po­ca, Timișoara și Iași și-au premiat artiștii, precizîndu-le meritele fastuos. Premiile speciale ale juriului le-au pri­mit soprana Maria Slătinaru Nis­tor, care și-a plecat fruntea în fața pu­blicului, baritonul Nicolae Herlea și dirijorul corului Operei Naționale din București, Stelian Olaru. Deoarece urma să se intre în pauză de publicitate, acesta din urmă a strigat entuziasmat un „vă mulțumesc iubiților ie­șeni, să fiți sănătoși și să trăiți la mulți ani!”, iar cortina s-a lăsat grea și a căzut as­cuzînd ecranul.

Ne-am încîlcit privirile urmărind picioarele lebedelor mici ce au lovit podeaua în pașii renumitului balet a lui Piotr Ceaikovski ținîndu-și mîi­ni­le încrucișate. Apoi, ne-am reîm­pros­pătat răbdarea cînd, alături de un sfert de ou gigantic, Cristina Gri­go­raș, de­butanta Operei Naționale din Iași, creș­tea flori, hrănindu-le cu vocea ei drăgăstoasă. Iar din loje a nins cu pe­tale de trandafiri peste creștetele ce­lor din sală, lăsîndu-ne cu un sărut suflat în aer să gustăm din feeria spectaco­lu­lui. Ne-am căscat ochii a mirare cînd unul din cei mai în vîrstă premianți, basul operei clujene, Titus Pauliuc, a ieșit în fața noastră cu o mapă găl­bu­ie. Acolo avea strînse 17 invitații de la operele străine pe care le-a refuzat simțindu-se datornic țării sale. A ri­di­cat-o deasupra capului, demonstra­tiv, bucurîndu-se „că există oameni care se mai interesează de artă în fa­ța acestui popor.”

Daniela VORTOLOMEI