Conflict ars mocnit în umor

Cu un umor ușor previzibil și deloc subtil, comedia „Mă mut la… tata” a reușit totuși cu ușurință să îi facă pe sutele de spectatori din Sala Mare a Teatrului Na­țional „Va­sile Alecsandri” din Iași să rîdă.

Structurată sub forma unui se­rial, cu mai multe episoase prezen­tate pe rînd publicului, piesa de tea­tru pusă în scenă miercuri seara, în­cepînd de la ora 19.00 este conti­nuarea comediei „Mă mut la ma­ma”, însă unul dintre personaje ne asigură încă de la început că vom reuși să prindem firul logic al eve­ni­mentelor. Piesa este și foarte bi­ne ancorată în realitate, atît prin po­vestea simplă și clasică a unei mame cu doi fii care vrea să-și re­fa­că viața cu alt bărbat după moar­tea celui dintîi, cît și prin faptul că personajele poartă aceleași nume ca și în realitate.

Astfel, Adriana (Adriana Tran­da­fir) își așteaptă în vizită noul iu­bit, pe Adrian (Adrian Pădu­raru) pentru a-i face cunoșință cu cei doi băieți ai săi, Gabriel (Gabriel Fătu) și Andrei (Andreas Petrescu), care se dovedește a fi o greșeală. „Co­piii sînt așa de drăgălași cînd sînt mici că îți vine să-i mănînci. Însă cînd cresc îți pare rău că nu i-ai mîn­cat cît erau mici”, spune aceasta prin­zîndu-se de păr atunci cînd nu mai suportă tachinările cu care este în­tîmpinat iubitul său. Este de ajuns simpla prezență a actriței pe scenă ca toată sala să aplaude și să-i aco­pere vocea puternică sau să rîdă din cele mai neînsemnate replici.

Se dovedește că cei doi, ajunși la vîrsta maturității, nu pot accepta ideea că mama lor și-ar putea re­fa­ce viața și încearcă să-l facă pe Adri­an să plece de bunăvoie. Atunci cînd indiferența de care dau dovadă, co­mentariile răutăcioase și farsele cu laxativ pus în vin se dovedesc a fi fără rezultat, iar bărbatul refuză să mai plece, aceștia trec la apeluri da­te de pe telefonul său unor saloane de masaj erotic.

Numărul străzii, 69, la care spun ei că este predestinat, este una dintre replicile care stîrnesc rîsete și aplauze în sală. Răceala în­să este una reciprocă, băieții vor ca A­dri­an să plece, iar mama și no­ul iubit se prefac că se ceartă doar ca să ră­mînă singuri.

Povestea este simplă și liniară, desprinsă dintr-o familie dezechi­li­brată care s-ar putea adapta fără probleme la orice vremuri. Dialo­gu­rile dintre cei patru, deși mai mult replici în contradictoriu de un umor adolsecentin, înveselesc spectato­rii auzindu-se din cînd în cînd și cî­te o lovire peste genunchi, ca semn al amuzamentului complet.

Sin­gu­ra asociere cu titlu a piesei este momentul în care Andrei este dat afară de mama sa, iar A­dri­an îi oferă cheile pentru a locui cî­te­va zile în apartamentul său, un­de mai trece din cînd în cînd mama sa. „La urma urmei, încep să cred că avem lucruri în comun”, îi spune tînărul, acesta făcînd aluzie la faptul că îi curtează mama. Însă pînă la urmă preferă să se ascundă și să doarmă în dulapul mamei sale din sufragerie.