Am să mă fac lebădă cînd cresc mare

De pe scena Iașului Niciun comentariu la Am să mă fac lebădă cînd cresc mare 24
Am să mă fac lebădă cînd cresc mare

Eșarfele se întind pe holul Tea­trului pentru Copii și Tineret „Lu­cea­fărul” și vinerea dimineața pa­re să fie vremea perfectă de privit ră­țuș­tele pe lac. Așa s-au gîndit învăță­toa­rele cînd au aliniat, în șir indian, cîteva zeci de copii care fac pași mă­runți și se-ndreaptă ca niște ade­vă­rați critici teatrali către sala mică, în care stă să înceapă „Rățușca cea urîtă”, după H. C. Andersen, în re­gia lui Ciprian Huțanu. Țin mîi­ni­le strîns de eșarfele întinse și legate între ele și înaintează odată cu zgo­motul către băncile îmbrăcate în bu­rete maro.

„Eu sînt puternic!” Fața e im­pu­nă­toare, vocea la fel, litera „r” par­că ar mai avea puține exerciții de făcut pînă să ajungă unde trebuie, dar ar fi convins pe oricine. Silueta micuță își reia mersul și se-nde­păr­tează, inspectînd cu atenție dis­tan­ța de la primul om prins de eșarfă la ultimul. Ochește ultimul rînd, se desprinde de fîșia de material și se-așază în colț. Copiii, parcă într-o pauză la grădiniță, se grăbesc să-și găsească locuri în sală și mur­mu­ră, rîd sau tușesc mărunt. Din cînd în cînd, un țipăt scurt și nemul­țu­mi­tor sparge agitația constantă și mă­run­tă.

Actorii încep să mînuiască pă­pu­șile și, din ouăle așezate într-un coș de nuiele, încep să iasă în lu­mea de pe scenă capete mici, galbene și pufoase de rățuște. Actrițele, îm­bră­cate în negru, se transformă în voci și murmurul copiilor dispare. Din toată liniștea se mai aude un „baaa nu ești ulîtă!” spus trist și încurajator de-o fetiță mică, atunci cînd rățușca cea urîtă vede lumina zilei și toate ograda începe s-o judece.

Rățuștele învață să măcăne, în­va­ță să înoate și decorul se schimbă din cinci în cinci minute, în funcție de gradul de complexitate al po­veștii. Cînd reflectoarele se sting și balta se transformă în casa vî­nă­torului, un „șșșh, a venit noaptea” explicativ al unui băiețel aduce pe toată lumea din sală la un nivel de înțelegere ușor al basmului. „Nu te mai mișca atît, zici că ești o feme­ie!”, îi zice-un băiețel îmbrăcat cu o blu­ză albastră altuia, care, plictisit, s-a ridicat în picioare și-a început să se întindă. Te uiți la rățușca gata să se transforme în lebădă și-ncepi să te întrebi de unde oare o fi învățînd copilul ăsta lecția asta scurtă de miso­ginism.

Îi spui în gînd că „rățușcă-i de ge­nul feminin” și începi să zîm­bești automat cînd vezi cum mîi­ni­le femeilor de pe scenă fac lebedele să zboare peste capetele copii­lor, într-o lumină frumoasă și di­fu­ză și, chiar dacă din cînd în cînd, țipă, spun cuvinte pe care nu le știu sau încep să alerge prin sală, îți zici c-ai să revii cît de curînd la un așa spectacol dublu – la care să-ți miști privirea de pe scenă într-un timp al ludicului și înapoi, timp de aproape o oră.

Autor:

Aryna Creangă

Redactor-șef la „Opinia studențească”, studentă în anul al II-lea la Tehnici de producție editorială în presa scrisă, multimedia și audiovizual, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași.

Adaugă un comentariu

Opinia studențească este o revistă săptămînală de actualitate, reportaj şi atitudine studenţească, editată de studenţi ai Departamentului de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”. A fost înfiinţată în 1974 și continuă tradiția școlii de presă de la Iași.

Căutare

Back to Top