Portretul robot al lumii academice. De Solomon Marcus

Academicianul Solomon Mar­cus a fost prezent la Iași pentru a susține o conferință cu titlul „Po­pu­la­ritatea uman-real în școală și la universitate, de la Haret pînă azi!”. A­ceasta a avut loc vineri, 23 martie, la Biblioteca Centrală Un­iversita­ră „Mihai Eminescu” din Iași, în­ce­pînd cu ora 18.00 și a fost moderată de către conf. univ. dr. Mina -Maria Rusu de la Universitatea Apollonia.

Dualitatea uman-real

„Cred că lumea academică și cea u­niversitară se prezintă ca un portret robot, ca o lume de handicapați” și-a început academicianul expunerea. Mai mult, acesta a ținut să precizeze că ti­tlul conferinței a ajuns puțin de­te­rio­rat, iar cel corect ar fi „dualitatea uman-real și nu popularitatea u­man-real”. În continuare, Solomon Marcus a ex­plicat că-i avem pe de-o parte pe oa­me­nii științelor de laborator care, atunci cînd sînt aflați în fața unui produs ar­tistic, „au impresia că se află în pre­zen­ța unei minți schi­zofrenice”, iar de cea­laltă parte u­ma­niștii, ce se blochează odată puși în fa­ța unor ecuații ma­te­ma­tice. Te­o­re­ma și poezia, două dintre cele mai î­nal­te cuceriri umane, „în loc să se înfrățească și să fie în relație de per­fec­tă compatibilitate, se dove­desc a fi într-o situație de incompatibi­litate”.

Acesta și-a produs să demons­tre­ze cum s-a ajuns la această situație ce s-a manifestat puternic în secolul al XIX-lea, cînd a fost o creștere ex­po­nențială a disciplinelor, care la rîn­dul lor au creat alte discipline, fiecare cu un limbaj specializat. „Pro­cesul acesta a atins puncul culmi­nant, cred pe la mijlocul seco­lu­lui trecut”. Drept consecință, „profesionist” a început să însemne să fii la locul tău într-o anu­mită disciplină. Și în același sens, dar cu o linie mai pu­țin cunoscută, acade­micianul a dez­văluit că „e­du­ca­ția a făcut o a­le­ge­re. A ales linia dezvol­tă­rii disci­pli­na­re. Apoi au apărut complicații, pen­tru că nu toate disciplinile se de­fi­nesc într-o anumită fe­lie de realitate de care se ocupă”, dînd exemplu matematica și arta.

Muzica lui Pitagora

Solomon Marcus a evidențiat mo­dul în care Pitagora a contribuit la dezvoltarea lumii, prin matemati­că, acesta descoperind o legătură or­ga­nică între aritmetrică și notele mu­zicale. „Întreaga muzică occidentală îl are la bază pe Pitagora. Acesta a lan­sat un alt pariu. Și anume, că propor­țiile numerice care definesc su­netele ar­monioase sînt aceleași ca pro­por­ți­ile numerice care definesc ce este plă­cut ochiului nostru”.

În cea de-a doua parte a confe­rinței, academicianul a vorbit despre schimbarea vechei paradigme în cea in­formațională, și despre sistemul edu­cațional românesc. „Dacă vă uitați la actualele programe pentru clasa pre­gă­titoare, sînt propu­se opt discipline care să alimenteze educa­ția copilului de șase ani. Să pui copilul de șase ani să fie educat de șase discipline, intri imediat în conflict cu rea­litatea, pentru că realitatea pe care co­pilul o tră­ieș­te nu are ni­mic de-a face cu aceas­tă împățire a disciplinelor. Deci, noi, în loc să în­tîrziem această împărțire, și abia în gim­naziu să facă cunoștință cu aceste discipline, uităm că și istoria lumii a făcut foarte tîrziu acest pas”. Mai departe, acesta a adus în discuție lupta pe care a dus-o Spi­ru Haret în în­cercarea sa de a schimba prima le­ge a educației. Acesta do­rea să atingă un echilibru între uman și real.

La final, Solomon Marcus a ți­nut să menționeze că în zilele noastre „realul și clasicul au devenit atît de condiționate reciproc, încît mi se pa­re important ca un absolvent de li­ceu să aibă esențialul din ambele. Da­că vă uitați la manualele și la pro­gra­­mele liceelor noastre secția u­ma­ne și secția reală, veți observa că noi în mod condamnabil scoatem absolvenți de liceu inculți pe ambele do­menii. Aceștia nu sînt nici oameni de cultură, și nici intelectuali. Sînt, în cel mai bun caz, doar niște oameni care au un cap”.

Iulian BÎRZOI