Despre opinie, Tudor Octavian a vorbit „€žde sus”

Tudor Octavian a venit la Iasi sa vorbeasca despre sine. Nu a raspuns la intrebari, ci s-a lansat in lungi monologuri despre conditia formatorului de opinie. Si-a afirmat fara modestie superioritatea si increderea in calitatea lui de publicist si i-a atins cu sarcasm pe unii vecini de pagina din „Jurnalul National”. Intr-o dezbatere despre jurnalismul de opinie, sustinuta vineri, 22 februarie, in Sala Senat a Universitatii „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi si moderata de prof. univ. dr. Daniel Condurache, George Onofrei si Alex Savitescu, scriitorul si jurnalistul Tudor Octavian a afirmat ca el este in presa „un lenes cu toate motivele si argumentele”, „care se joaca” – pe bani.

O meserie de luare in seama

Jurnalismul este o profesie care poate deveni un pretext pentru a te simti bine. Cel putin, pentru cel cunoscut drept „Scriitorul de la pagina trei”. Tudor Octavian se exprima in calitate de publicist, ca fiind unul care jubileaza pentru ca a iesit din gloata. De la saptaminalul „Academia Catavencu” a plecat din cauza batrinetii – nu a lui, ci a celor din redactie, mai tineri ca el. Totusi, a tinut sa mentioneze studentilor de la Jurnalism prezenti in sala, ca profesia pe care doresc ei, sa o urmeze are o speranta de viata de 45 de ani. Scriitorul-publicist nu a dat retete si nici nu a proliferat cuvinte de incurajare, ci a fost transant cu cei care il urmareau atent, incercind sa desprinda din spusele lui o incredintare in visul lor: „Luarea in seama inseamna totul in meserie, daca nu merge, e mai bine sa te lasi”. Jurnalismul fiind o profesie de cursa lunga, Tudor Octavian vede ca majoritatea colegilor lui de generatie au cedat presiunii meseriei si s-au retras. La provocarea lansata de prof. univ. dr. Daniel Condurache, jurnalistul a afirmat ca, din pacate nici din tinara generatie nu are pe cine sa formeze sa devina un adevarat lider de opinie. Pe George Onofrei, Tudor Octavian l-a incredintat, pe ocolite, ca actualmente publicul e mai mult interesat sa isi confirme propriile opinii decit sa isi contureze unele noi.

Jurnalistul adevarurilor cardinale

In a doua parte a dezbaterii, jurnalistul a primit intrebari din partea studentilor pe care le-a ocolit sau la care a raspuns voit lacunar. Intrebat daca a colaborat cu Securitatea, Tudor Octavian a raspuns printr-un banc, numit de el „cardinal” si „licentios”. Singurul lucru care si l-a „reprosat”, a fost grava acuzatie de „elitism” primita in perioada comunista. Scriitorul a criticat publicul roman care este in genere „analfabet” si pe vecinul lui de pagina, Ion Cristoiu care este un „dobitoc”. El s-a declarat un „necredincios”, adica un sceptic. Stie ca o opinie este „o bomba cu efect intirziat”, care inseamna ca atunci cind ai vrea sa dai inapoi, nu mai poti. Crede si ca, spre deosebire de scriitura literara, in presa trebuie „sa spui adevaruri cardinale, in limbajul populismului”. Mai are si convingerea ca ziaristica este o meserie, ca si cea de profesor spre exemplu, care iti da o identitate. Studentilor le-a sugerat sa nu astepte sa primeasca ceva de la vreun ziar, pentru ca nimeni nu da nimic. A incurajat initiativa de a bate cu tupeu si abilitate la usa redactiei la care esti convins ca vrei sa lucrezi. Daca vei sti sa spui „Buna ziua!”, asa incit sa ti se raspunda „Sa traiesti fiule!”, Tudor Octavian te incredinteaza ca „asta e talent”.

Laura Paulet