De Ziua Monarhiei, „Cuza” l-a omagiat pe Regele Mihai I

Marți, 8 mai, conducerea Uni­ver­si­tății „Alexandru Ioan Cuza” (UAIC) din Iași a acordat distincția de Doctor Honoris Causa Majestății Sale, Re­ge­le Mihai I al României, în prezența Alteței Sale Regale, Principesa Moș­te­nitoare Margareta și a Principelui Radu Duda. Ceremonia de învestitură a avut loc la Palatul Elisabeta, din Bu­curești, în Sala Regilor, începînd cu ora 17.00, iar evenimentul a fost pri­mul din seria celor care au fost pregătite pen­tru a marca, pe 10 mai, Ziua Monar­hiei.

În deschidere, rectorul universi­tă­ții, prof. univ. dr. Vasile Ișan, a subli­niat importanța zilei, care rămîne în is­torie ca un „moment privilegiat” și a men­ționat principalul motiv care a de­terminat Senatul Universității să ofere distincția academică Regelui Mihai I. „Gîndurile, faptele, dezideratele Majes­tății Sale s-au suprapus bună și lungă durată de timp cu istoria contem­porană a României. Din acest motiv, am ho­tă­rît să acordăm Majestății Sale titlul de Doctor Honoris Causa al Uni­versității «Alexandru Ioan Cuza» din Iași, universitate a cărei existență s-a suprapus, în cea mai bună perioadă, cu existența și viața Casei Regale a Româ­niei”.

Ulterior, prof. univ. dr. Alexandru Platon, membru al Senatului UAIC, a prezentat în fața principilor și a dele­gației de la Iași Laudatio, discurs în care s-a accentuat rolul pe care Ma­jes­tatea Sa, Regele Mihai I, l-a avut în istoria contemporană a românilor, dar mai ales în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și în perioada postbelică. „Este de ajuns să se reamin­teas­că faptul că actul de la 23 august 1944, înfăptuit de Majestatea Sa prin­tr-un gest al cărui curaj extraordinar era, de bună seamă, întărit de intuiția clară a marelui imperativ al momentului, a cărui nesocotire risca să pericliteze fi­in­ța statului român, a salvat Ro­mâ­nia de la un dezastru sigur, reintroducînd-o în gru­pul Națiunilor Unite, unde atît tradiția, cît și interesele politice o așezau în chip firesc.” Mai tîrziu, „în perioada reconstrucției postbelice, refuzul suveranului de a aproba documentele elaborate de un executiv (Guvernul doctorului Pe­tru Groza), impus la presiunile Krem­li­nu­lui, nu constituie decît manifestarea cea mai evidentă a acestui imbold, prin care Mi­hai I al României s-a erijat, atunci, în apărător al democrației și valorilor na­ționale”.

„Omagiu pentru România democratică”

Pe diploma pe care conducerea UAIC a oferit-o Regelui Mihai I s-a menționat încă o dată punctul de ve­dere al universității care a contribuit la oferirea distincției academice, și anu­me, faptul că suveranul „a servit, întotdea­una, cu loialitate, abnegație și curaj in­te­resele fundamentale ale poporului ro­mân”. În discursul Regelui, prezentat delegației de către Alteța Sa Regală, Principele Radu, acesta a menționat că „eu nu privesc acest gest ca pe o recompensă personală, ci mai degrabă ca pe un omagiu adus generațiilor care au suferit pentru a vedea România demo­cratică, prosperă și liberă. Tinerii de as­tăzi de pe băncile UAIC se vor bu­cu­ra de roadele acestor binecuvîntări, în deceniile care vor urma”.

Delegația oficială a UAIC a fost reprezentată de 28 de profesori, rectorul instituției, președintele și membri ai Senatului, prorectori și decani.

Iulia CIUHU

Mădălina OLARIU