Cum s-au descusut femeile
Academia de gardă 21 martie 2011 Niciun comentariu la Cum s-au descusut femeile 1Invitat de către conducerea Universității „Alexandru Ioan Cuza” (UAIC) din Iași, pentru a susține o conferință în Aula Magna a UAIC, scriitorul Dan C. Mihăilescu a vorbit, începînd cu ora 14.00, despre rolul femeii în creația literară autohtonă, într-o prelegere intitulată „Muzele scriitorului român”.
Pe un ton relaxat și plin de umor, criticul care nu are „pretenții la nonbanalități și nonoriginalități” a încercat, timp de o oră, să deslușească natura femininului în scrierile de la noi, fără a dori să facă însă „geografie literară”. De la femeia angelică, pînă la cea drăcească și dură, care stă doar în prim plan și „mișcă intrigi”, scriitorul nu a ratat nici o figură feminină marcantă a literaturii române.
„Muzele scriitorului român” s-au născut dintr-o „provocare superbă” – un proiect european la care au participat 20 de țări, fiecare cu imaginea sa simbolică. În acest context, criticul literar a ales să redea „o Românie prin femei, pe care să o numesc «De la Coroana Regală, la Cercul Polar»”. Astfel, au prins contur trei tipuri feminine pregnante, care reprezintă „dimensiunea exemplară a forței morale la români”: castelanele – „un grup de femei pe care nu prea le băgăm în seamă, dar care sînt de o putere extraordinară” – reprezentate de figuri centrale precum Regina Maria sau Marta Bibescu; țărăncile, reprezentate de Anița Nandriș și Elisabeta Rizea, și „sîngele albastru, intelectual”, purtat de Alice Voinescu, apreciată de scriitor drept „o imagine clară a sufletului românesc”.
În final, Dan C. Mihăilescu a explicat motivul pentru care a fost scris volumul „Cărțile care ne-au făcut oameni”, lansat cu prilejul acestei conferințe alături de volumul „Și așa mai departe?”: „am hotărît cu Pleșu și Liiceanu să facem o carte cu 20 de tipi importanți din literatura română, care să vorbească despre cărțile lor. Și mă bucur că nimeni nu s-a dat firoscos”. Pe un ton dojenitor, acesta a ținut să precizeze și faptul că „eu nu îți pot recomanda cărți decît dacă îți știu ADN-ul”.
Sub pretextul că „nu trebuie să luați în serios jucăreaua mea, deoarece e o experiență ludică, un preludiu spiritual”, Dan C. Mihăilescu și-a încheiat discursul în aceeași notă umoristică, invitîndu-i pe cei din sală „să ne considerăm satisfăcuți”.
Elena GHERASIM









Adaugă un comentariu