Critica noului cinematograf

La Universitatea de Arte „Geor­­ge Enescu” (UAGE) criticul de film Valerian Sava, is­toricul Mihai Dorin și scriitorul Flo­­rin Lă­ză­rescu au discutat, în dezbatere pu­blică, despre problemele cinema­to­gr­afiei românești actuale și atitu­di­nea publicului față de formele acestuia. Evenimentul, organizat în partene­riat cu Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” (UAIC), a avut loc vi­neri, 7 decembrie, în Sala „Studio Tea­tru” a UAGE, sub titlul „Par­ti­zani sau adversari ai Noului Cinema Ro­mânesc”.

În discuții au fost abordate te­me precum ostilitatea publicului față de noua generație de regizori români sau impactul producțiilor acestora în stră­inătate, tratat comparativ cu re­ac­ți­i­le stîrnite în țară. Criticul Valerian Sa­va a identificat patru perioade de tranziție cinematografică și anume a doua parte a anilor ’50, cea din preaj­ma anului 1970, în epoca comunis­tă și cea de la începutul secolului al XXI-lea. Acesta a afirmat că „noi nu avem o școală de critică de film și nici o revistă de cinema care să contri­bu­ie la dizolvarea acestui zid des­păr­ți­tor între creația cinematografică și pu­blic. Nu prea există o poziție de mij­loc în noul cinema românesc. Sînt două posibilități: să îl înțelegi și să-l iubești sau să-l detești”.

Florin Lăzărescu a menționat că „una dintre problemele cinema­to­gra­fiei românești este aceea că nu are un sector comercial. Însă la nivel ar­tis­tic, acest nou fenomen este unul ex­­traor­dinar, iar competiția contează e­norm”. În cadrul dez­baterii a fost lan­sat și cel de-al doi­lea volum intitulat „O istorie subiectivă a tranziției filmice”, semnat de Valerian Sava.

Cătălina DOBROVICEANU