Ceea ce vreau sa transmit studentilor mei este sentimentul de rebeliune

O pereche de ochelari, muzica de opera si un “cult pentru carti” nu au nimic de-a face cu “soarecele de biblioteca”. Inainte, oamenii din sat ii compatimeau tatal – “un om deosebit, care are un fiu asa derbedeu”. Le spargea geamul cu prastia si se ducea la filme interzise minorilor. Si oricit de rector la UMF ar fi acum, inca-i mai place rock-ul.

O:  Ce va facea sa va simtiti liber in timpul studentiei?

Vasile Astarastoae: In primul rind am fost un om social. In al doilea rind, mi-am descoperit o tentatie, asa, spre jurnalism si am scris. Am si condus la un moment dat colectivul “Vietii Studentesti”. Pe urma, am militat foarte mult sa apara “Opinia Studenteasca”. Eu m-am format cu Rosu si Negru, cu Pheonix-ul, cu Beatles-sii… Ceea ce mi-a ramas de la ei si  vreau sa transmit si studentilor mei este sentimentul de rebeliune. Daca nu ai sentimentul de contestare, in idei, pe principii, nu vei face nimic in viata. Nu poti sa iei de bun fara sa-ti pui intrebari. Eu m-am format in perioada in care erau miscarile studentesti la Paris. Acum, daca ma uit in urma, intrebarea e : “De ce?” A fost miscarea Hippie. Si iarasi, imi pun intrebarea “De ce?”. |sta a fost spiritul tineretii mele. Am fost impregnat de ideea ca aceste miscari aveau sens fiindca au fost integrate in sistem. Ele au zgiltiit sistemul si l-au obligat sa evolueze. Fara ele, conformismul ar fi dus la o anchiloza psihica.

O: Cu ce ochi priviti acum spre tineri?

V. A.: Cei de la Medicina au avut ideea de a face un cerc de Bioetica deschis tuturor. Prima data au fost 40 de participanti. Eu doar fac parte din public. Daca mi se da cuvintul, iau cuvintul. Daca nu, trebuie sa ascult. A doua oara, au fost 100. La a treia intilnire au fost peste 140. Nu am mai avut loc in amfiteatru. Simbata, dezbaterile incep la ora zece. Si la ora cinci am spus ca de-acum tre’ sa incuiem amfiteatrul. Surpriza mea: a aparut si un grup de rockeri. Erau foarte elevati in limbaj.

Daca eu ma duc la cravata si-n costum, e normal sa ma uit pe sub sprincene la cei in geci cu tinte, inele, lanturi si cercei in nas. Dar am fost impresionat de maturitatea lor de gindire. De asta spun celor care tot vorbesc ca nu mai sint studentii nostri cum eram noi ca, dimpotriva, sint mai buni decit noi. E vina noastra ca nu-i lasam sa se manifeste. Sigur ca tu, batrin, ai experienta. Dar ei au accesul la informatie si mobilitatea in gindire.. Ma simt bine intre tineri. E o provocare. Ei vor sa-mi demonstreze ca sint un depasit si un expirat, iar uimirea si satisfactia e ca in final, ma accepta.

O: Care e cea mai grea “operatiune – UMF”?

V.A.: Nu suport snobismul si ipocrizia. Imi creeaza o reactie pe care n-o pot controla in suficienta masura. Ma simt revoltat in fata falselor competente. La UMF lipseste libertatea universitara. In care eu cred. Libertatea academica nu are decit citiva muguri in România. Fiindca toata lumea s-a luptat pentru autonomie uitind ca autonomia e numai instrumentul prin care poate fi aparata libertatea academica. Universitatea trebuie sa fie o continua dezbatere de idei. Universitatea nu trebuie sa instruiasca, ci sa educe. Nu poti educa decit prin forfota ideilor. E o problema cu grupurile de interese osificate care au adus o sclavie. Avem mentalitatea totalitarista de dinainte si ne-am trezit cu o libertate cu care nu stim ce sa facem.

Oana OLARIU