Ce face din teatru, artă

La invitația conducerii Univer­si­tății „Petre Andrei” (UPA), din Iași, și cu ocazia festivalului studențesc de teatru ContemporanIS, actorul si regizorul Florin Zam­fi­res­cu a vorbit miercuri, începînd cu ora 15.00, în amfiteatrul „Petru P. Andrei”, pe tema maladiilor tea­trului contemporan și a multiple­lor roluri pe care acesta îl joacă în viețile oamenilor.

Regizorul le-a dezvăluit celor prezenți că, în ciuda a 40 de ani de teatru, el este o persoană extrem de emotivă și că tonul calm pe care îl folosește se datorează unei exersări continue. El a menționat că acest lucru este posibil deoarece „pe mă­su­ră ce crești, te hărsești în me­se­rie”, apreciind că, după atîția ani în teatru, nu își mai permite nici un ra­teu. Pe acesta Florin Zam­firescu l-a caracterizat ca fiind, în primă in­stanță, „un diagnostic”, pen­tru că timpul trebuie prețuit și, oda­tă cu el, omul trebuie să se maturizeze cît mai repede.

Citîndu-l pe William Shakes­peare, Zamfirescu vede această artă, în comparație cu celelalte, ca pe o oglindă a vremii, deoarece se adresează contemporanilor. Efemer, pierind odată cu actul artistic, tea­trul nu face altceva decît „să se adre­seze și să tușeze inima privitorilor prin opere vechi, care dăinuie”, o­glin­dind astfel spectacolul. Ușor iro­nic, actorul a apreciat că „noi tră­im într-un polis, într-un propolis chiar, avem nevoie de o defulare colectivă. Iar asta e teatrul”.

În final, Florin Zamfirescu a oferit un diagnostic în ceea ce pri­vește viitorul teatrului contemporan românesc. „Astăzi ne aflăm în epo­ca ce depinde de mersul modei. E un ghiveci, o acumulare culturală în care poți vedea oricum”.

Iustina AMBRONO