Vînătorii de iubire s-au întîlnit la Etajul 4

În Hunter’s Pub, vineri seara au răsunat melodii celebre, tradiționale culese de pe meleagurile de dincolo de granițe. Trupa „Etajul 4” a cîntat cover-uri din cultura muzicală italiană, rusească, dar a amintit și de cîntece românești de la începutul anilor 2000. Deși timizi la început, oamenii din pub s-au legat în horă, baieții singuri și-au găsit partenere și au dansat pe ritmuri energice și vibrante pînă dimineață. Trupa este un corp nou format din părțile altor trupe, dar care are și elemente noi. Chitaristul Emil Chican a fost membru al trupei Spitalul de Urgență și VH2, basistul Vasile Malic s-a desprins din trupa Partizan, iar vocalistul Adi Molnar a dat viață versurilor trupei 112.

Luminile acompaniază vocea ca­re șoptește în microfon „I love you…” și care spune cu ardoare „baby I’ll be yours tonight”. Atunci cînd cîntă, Adi Molnar scutură și lovește de mîini o tamburină care este ca o do­ză mică de energizant pentru me­lo­dii. Seara începe într-un ritm romantic, îmbrăcat în cuvinte de dra­gos­te, însă niciun cuplu nu în­drăz­neș­te să-și mute pașii pe ringul de dans. Ver­surile melodiei „Red, red wine” nu se revarsă în inimi, ci în paha­re­le care se înmulțesc pe mese.

În fața scenei, patru fete stau cu te­lefoanele în față, iar în spatele lor, doi băieți cu șepci care reflectă lumina precum globurile disco trag cu ochiul la mesaje. La fel ca la o re­pre­zentație de teatru în care actorii schimbă măștile una după alta, așa și tinerii încearcă, pe rînd, expresii și grimase noi în timp ce privirea le a­lunecă de-a lugul ecranului. Atunci cînd sînt prinși, oferă în schimbul ier­tării zîmbete largi și se întorc la be­ri­le pe care le părăsiseră la o altă masă.

Oameni vechi, bandă nouă

Trupa „Etajul 4” sună ca un cocktail făcut din mai multe stiluri, rock, pop și funk, cu versuri celebre în mai multe limbi. După ce au um­plut pub-ul de muzică live, se retrag în liniște pentru un timp ca mai apoi să revină cu ritmuri mai vii, energi­zante și adunate din mai multe col­țuri ale lumii. Jumătatea de oră în care au lipsit, cîteva fete cu emblema „Ursus” imprimată pe tricori au început să mișune printre mese și prin­tre oamenii care dansează.

Ne a­nun­ță că dacă avem minimum patru sticle de bere pe masă, vom primi un tri­cou ca al lor. Două fete singure la o masă au mai comandat un rînd de băutură în speranța că vor primi cadoul. Barmanul ochește una dintre sticlele goale de pe masă și o ră­peș­te, iar tinerele rămîn în minte cu i­maginea ursului brun pe care nu o vor purta în seara aceasta pe piept.

Cover de la granița de Est

De discurile de vinil de pe pe­re­ți se lovesc cuvintele în italiană „O par­tigiano, portami via,/ O bella, ciao! bella, ciao! bella, ciao, ciao, ciao!/ O par­tigiano, portami via,/Ché mi sento di morir”, pentru a se răs­frîn­ge peste trupurile celor de la mese ca­re încep să danseze. Vasile Malic poar­tă o căciulă neagră asortată cu ba­ssul cu griful lung și traduce fie­ca­re sunet prin gesturi zvăpăiate și zîm­bete. Se așază pe un scaun și a­pu­că de gît o mandolină pe care o gî­di­lă rapid cu degetele, iar buzele i­mi­tă mut versurile „Kalinka Malinka”. Du­pă italiană și rusă, băieții încep să cînte în țigănească, iar cîțiva tineri se prind într-o horă mai mult ca să se spi­jine unul pe altul, căci berea, mai mult decît muzica, le-a înmuiat genunchii. Oamenii par uimiți de băr­batul slăbuț și cu ochelari care suflă în trompetă și o face să sune puternic, de parcă l-ar subestima din priviri. În­să el vine în fața scenei lîngă voca­list și le dovedește că îi poate ridica de pe scaune cu un ritm energic.

Trupa ne amintește că, în ciuda fri­gului care a trecut, primăvara își intră în drepturi, dar în suflete nu­mai dragostea poate aduce căldură. „Poa’ să vină primăvara/ Cu alaiul ei de flori./ Poa’sa vină și-altă vară,/ Fără tine nu le văd/ Poa’ să vină cine o vrea să vină/ Dacă nu ești tu, e în za­dar”. Romantismul continuă cu ver­suri vechi, românești, iar vocalistul măr­turisește o dragoste ne­îm­păr­tă­și­tă prin versurile celor de la Di­rec­ția 5: „Dacă ai ști despre mine/ Tot ce simt pentru tine./ Dacă ai ști ce-i iubirea/ Poate ai găsi fericirea”. Nouă nu ne-a rămas decît să ne i­ma­gi­năm fericirea, căutînd iubirea printre zîm­betele înmuiate în bere.