Euro-naveta saptaminala pentru cursul de securitate

Intre sedintele de la Bruxelles, fostul rector al Universitatii “Alexandru Ioan Cuza”, Dumitru Oprea vine in fiecare saptamina sa-si tina cursul “Protectia sistemelor informationale”, cu studentii din anii trei si patru de la specializarea Informatica Economica.

Acesta intra degajat, zimbind, si este primit cu aceeasi caldura familiara de catre studenti: “Oooo!”, la care raspunde la fel. La inceput, tine sa stabileasca lucrarea ce urmeaza: “Dac-o dam de la opt seara se considera ca aveti o activitate in plus si nu mai veniti la un curs. Bun, deci asa ramine, lucrarea saptamina viitoare la opt”. Cursul de vineri seara a fost despre politici, standarde, norme si proceduri de securitate. Desi numele cursului ar trebui sa induca un neinitiat in eroare, acesta este construit in asa masura incit oricine sa-l poata “digera”. Si asta pentru ca, pe linga prezentarea in PowerPoint care acompaniaza cursul in fiecare saptamina, discursul sau este simplu, concis, pe intelesul tuturor si argumentat cu exemple puternice care mentin interesul: “Chiar citisem o stire in “Financial Times” despre o doamna de 89 de ani care si-a facut blog”.

Fiecare slide prezinta un anumit aspect sau caracter al vreunui model de securitate, insa este acompaniat de un comentariu personal sau o mica povestioara: “Prin ‘93, ‘94 discutam cu un om de afaceri plin de bani. I-am spus: Baga-i in pamint. Investeste in fibra optica. Asta pentru ca eu doar ce venisem dintr-o lume in care oamenii cu cei mai multi bani se luptau sa cableze state, nu sate”.

Si pentru ca tot este vorba de securitate, cel mai relevant exemplu il gaseste chiar in Universitatea pe care a condus-o opt ani. Explica faptul ca informatia clasificata ar trebui sa circule intr-un singur sens, de la confidential, la secret si dupa la strict secret, nu invers.

Bursele sint la oferta speciala

“Sint insa zeci de scrisori trimise de la studenti catre presedinte care au venit inapoi la Universitate, aceasta trimitind-o, evident, unui colectiv”.

Reuseste sa mentina linistea doar prin vorbe si atractivitatea cursului, scaparile studentilor fiind minore. Insa nu lasa obraznicia nesanctionata cind doi studenti din ultimele rinduri se amuza: “Aveti de ris sau doar va faceti de ris? Dati voi un exemplu daca stiti mai bine.”

Fostul rector este deschis cu studentii si le da multe informatii “din culise” sau despre ce le-ar putea pregati viitorul.

Intrerupe cursul pentru a sublinia ca tinerii incep sa se fereasca din ce in ce mai mult de domeniul financiar pentru ca simt ca nu gasesc siguranta aici, multi orientindu-se spre informatica.

Si pentru ca tot si-a dat seama ca a lungit-o destul de mult cu vorba, nu uita sa-i incurajeze si sa le ofere o imagine de ansamblu asupra gamei largi de oportunitati care le este oferita de facultate: “Ambasada Romaniei din Santiago de Chile de exemplu ofera gazduire gratuita, iata alta bucatica de informatie utila. In plus, avem o groaza de parteneriate cu universitati straine. Daca vrea cineva sa ajunga acolo, dati un semnal. Trebuie sa intelegeti ca nu valoarea bursei conteaza, ci faptul ca ati fost la o universitate straina si asta vi se adauga la CV”.

Isi termina cuvintarea, ofera salutul de la revedere in ruseste si intra in vorba cu citiva studenti. Nu prea mult, insa. Bruxelles-ul asteapta.

Ioan STOLERU