Băutura de la miezul nopții

Chiar dacă numai fran­cezii au voie să bea „șampanie”, pentru că locuiesc în Champagne, românii împreună cu spa­­niolii au găsit o me­to­dă ingenioasă de a se bu­cura de gustul unui vin bun. Au folosit același soa­re, aceeași apă, ace­lași pămînt, doar că au nu­mit strugurii un pic altfel, iar vinului i-au zis Cava, după regiunea în ca­re a fost produs. Lui Ro­bert Parker, celebrul cri­tic de vinuri, i-a plăcut ideea. Vinul l-a fascinat și mai mult și a decis să-i acor­de unul dintre cele mai mari punctaje – 91, echi­valente cu o medalie de aur. Cei curioși s-au con­vins pe 20 octombrie, în Good Point.

Patru sute de pahare cu picior înalt sînt aranjate meticulous pe masa din mij­­­locul odăii cu pereți îngreunați de mul­­țimea de sticle cu licori purpurii, de pe Sfîntul Lazăr. În Good Point e sea­­­ra degustării, cînd toți prietenii pră­vă­­­liei au ocazia de a savura vinuri de pe alte melaguri. E momentul Spaniei și tatăl vinurilor care urmează a fi puse la bătaie, Marcel Sabate I Coca, în­cear­că să-și ascundă din emoție, în timp ce ne explică printr-un slide-show cum a reu­șit el să facă vinul care l-a în­dulcit pe Parker.

Gloata adunată bate în­să din pi­cioare, nerăbdătoare să au­dă poc­­ni­tu­­ra de la dopul primei sticle de vin des­tupat. Între timp, Răz­van Avram, pro­­prietarul magazi­nu­lui, aran­jează ul­­ti­mele detalii, șterge sin­gurul fir de praf de pe marginea u­nui pahar ima­cu­­­lat sau întoarce un bor­can cu dul­cea­­­ță ecologică cu „fața” spre public. Spa­niolul recunoaște că e intimidat și are emoții, pentru că i se în­tîm­plă pentru prima oară să aibă atîția in­vi­­tați la o degustare de vin. Îl sal­vea­ză ceata de domni experimentați din colțul cel mai apropiat care îi spun că au mai gus­tat Cava și li se pare un vin cu dem­nitate.

Vinul se gustă cu urechea

Un pic grizonanți, în sa­couri de sto­­fă albastră, cu ochelarii alu­necați pe vîr­ful nasului, aceștia cer­ce­tează atent sti­cla cu vin, de parcă ar pu­tea să-i sim­tă gustul după etichetă. Pa­tro­nul se lau­dă unui musafir cu bu­to­iul din lemn de stejar, care „nu e alt­ce­va de­cît un frigider”, și ne arată cum doa­ge­le as­cund o cutie de metal în ca­re vi­nul poa­te fi ținut și în sticle.

Înainte de a desface prima sticlă, ex­­­perții în sacouri ne avertizează că „vi­nul nu se degustă numai cu limba si cu na­­sul, ci și cu urechea, fiți atenți la poc­ni­­tură!” Primul vin e un Blanc Seleccio din 2008 elegant, un amestec de Char­do­nnay si struguri Xarello, păs­trat nu­­maidecît în butoi de stejar. Toți pri­mesc cîte un pahar cu puțină li­coare pe fund și o duc mai întîi la nas, apoi o privesc la lumină. După pri­mele în­ghi­­țituri, așează paharul pe un șer­ve­țel, ca să-i verifice transpa­ren­ța.

Din aceeași cramă spaniolă Castellroig vine și al doilea vin alb „stors” din pămînt roșu: Terroja (n.r.: pă­­mînt roșu). Licoarea are un gust mai tă­­ios, cu arome de citrice și parfum flo­­­ral, reușește să scoată un „ah..” de plă­­­cere de pe buzele unei domnișoare, as­­­cunsă timid într-un colț. Iar crea­to­rul povestește despre metodele în­vă­ța­te de la străbunicul său, care a sădit a­cum 40 de ani butucii.

Cupa perfectă 

După un spu­mant roz, în care perlele se pot zbengui pînă la 30 de mi­nute și unul sec cu un ușor gust amărui de fructe, publicul se încinge în dis­cuții despre paharele pen­­tru șampanie, ca­re trebuie numai­de­­­cît să aibă forma unui sîn de femeie. Iar cei experimentați precizează că nu es­te vorba despre orice sîn, ci doar des­­pre sînul Mariei Antoaneta, adă­u­gînd cu părere de rău: „cîndva șampania se bea din cupe de ar­gint.” Spre final se toar­­nă cel mai bun vin al Spaniei din 2008, Reserva Familiar, un spumant cu o mulțime de arome care te fură într-un iureș de fe­ricire și extaz, iar pe lîn­­gă gustul ame­țitor mai dispune și de un efect vi­zual interesant: păstrează o „co­roană” de perle deasupra, pentru a a­răta că me­rită cele 91 de puncte o­fe­rite de Robert Parker.

Cînd mu­sa­fi­rii mul­țu­miți se îndreptau încet spre ie­și­re, de la bucătărie s-a auzit ecoul ce­lor 20 de pa­hare sparte de chelnerița ca­re gus­ta­se din vin. Semn de noroc.

Anastasia CONDRUC