Țara Minunilor s-a mutat la Iași

Săptămîna modei are do­uă zile. Cea de-a do­uăsprezecea ediție a „Ro­­manian Fashion Week” s-a desfășurat pe 9 și 10 iu­nie la Iași, trans­­for­mînd peste noap­te orașul cu șapte coline în capitala modei na­țio­na­le. „Sala Po­livalentă” a a­du­nat din toa­te colțurile ță­rii designeri vechi și noi, ve­dete și debutanți. Spec­tatorii ie­șeni au căl­cat în picioare pentru a ve­­dea noile trenduri ale co­­­lec­ției toamnă-iarnă 2010 și pentru a verifica da­­că organizatorii și-au res­­­pectat promisiunea de a aduce înapoi acasă „ce­­­le mai frumoase dintre frumoasele care au ple­­­cat din Iași”.

În culise se ascunde Arca lui No­­e. Sute de corpuri se mișcă la u­ni­­son pen­­tru a face ca întregul me­ca­nism al „Ro­­manian Fashion Week­”­ să meargă ca uns. În cortul cu ca­na­pe­­le albe am­pla­­sat strategic de spon­so­­­rii eveni­men­­tului s-au oprit mulți din­­tre re­pre­zen­­tanții lumii modei pen­­tru a vorbi des­­pre universul co­lo­­rat al trendu­ri­lor.

Două blonde înalte, învăluite în giul­­­giuri albe pînă-n pămînt se oferă să te conducă pînă în backstage, un­de zeci de tricouri negre cu emblema fes­­­tivalului se mișcă precum fur­ni­­ci­le prin căldura insuportabilă, pen­­tru a pre­­găti ultimele detalii.

În dru­mul spre scenă are grijă să nu in­tre în ca­­­drul lui Lili Sandu, care in­ter­vi­e­vea­­ză foarte încîntată un ma­ne­chin la bus­tul gol.

„Fată, parcă-s aia din Alice în Ța­­ra Minunilor”, își privește re­flec­ți­a și în­­cepe să rîdă o tînără cu sprîn­ce­­ne sub­­țiri pînă la tîmple, fața albită pe trei sferturi din față și buzele con­tu­­­ra­te cu negru. În încăperea de mă­ri­­mea u­­­nui amfiteatru stau alinia­te zeci de sca­­­une în fața peretelui căp­­tușit de o­glinzi și reflectoare, un­de make-up ar­­­­tiștii pictează de zor fe­­țe plictisite. În paralel, hair-styliștii mî­nuiesc tu­buri de fixative, în­cer­cînd să creeze la foc rapid cocuri, co­si­țe, valuri sau că­pi­­țe cu fîn. Tru­pu­rile silfide proaspăt a­­ranjate se miș­că ha­otic dintr-o parte într-alta, prin­­tre de­signeri ce fac ul­ti­me­­le re­tu­șuri sau fo­toreporteri ce se în­­­­gră­mă­desc lîngă Iu­lia Vântur, spe­rînd să prindă vreo bîl­bă sau măcar o i­­­­pos­tază compro­mi­­țătoare.

La marginea întregului scenariu, Ga­­­­­briel Hennessey face o pauză de la pic­­­toriale și se plînge de gradele ri­di­­­­ca­­te, spre deosebire de Vali Bar­bu­les­­cu, ce pășește atent peste ma­ne­chi­ne­le încrucișate pe podea în aș­tep­ta­rea prezentărilor de modă și i­mor­ta­li­zea­ză tot ce-i atrage atenția. În dru­mul spre scenă are grijă să nu in­tre în ca­­­drul lui Lili Sandu, care in­ter­vi­e­vea­­ză foarte încîntată un ma­ne­chin la bus­tul gol, acoperit numai de lan­țuri.

Scena marilor succese

„Fată, oare locurile astea-s ocu­pa­­­te?”, se întreabă ca pentru sine bru­­ne­ta minionă, ignorînd zecile de nu­­me de jurnaliști de pe rîndurile de sca­­une. Se uită atent în stînga și-n dreap­­ta, se a­­­șază pe unde apucă și-și mai chea­mă cî­teva prietene. Sala Po­­livalentă se umple între timp ochi, din gradene ză­rindu-se cîteva su­­te de evantaie im­pro­­vizate, ce e­fec­­tuau aceeași mișcare me­­canică.

În lumina difuză a unui festival ca­­­­­re „a fost rechemat la rampă pentru a douăsprezecea oară, sfidînd o­ri­ce cri­­ză” și pe fondul aplauzelor spec­­ta­to­­rilor, încep defilările co­lec­ți­i­lor toam­nă-iarnă 2010. „Arată mai mult ca un gimnast decît un mo­del”, rîde o tî­­nără de mersul ciudat al u­­nui bărbat ce purta hainele semnate de Răzvan Cio­­banu, din colecția I­ri­­na Schro­tter Men. După „gim­naști” au ieșit pe scenă re­­prezentantele se­xului frumos în diverse i­pos­taze ale femini­tă­­ții. Ro­chii de cati­fea vișinie pînă-n pă­­mînt, măști sau fus­te scurte și ba­re­te pa­riziene, toate au sculptat ti­ne­re Ve­ne­re pe scena săp­­­tămînii de mo­dă ro­mâ­nească.

„Ce seamănă fetele astea între ele”, se miră încet un spectator la a­pa­ri­ția finală a uneia dintre cele 16 co­lec­ții care au fost prezentate pe po­diu­­mul ne­­gru, lucios. Sprînceana ri­di­cată a iu­­bi­tei lui, o mai bună cu­nos­că­toare a mo­dei, a rămas ascunsă în în­tune­ric, că­u­tînd cu privirea co­lec­țiile mas­­cu­li­ne, pre­zentate de bărbați îm­­bră­cați în lan­țuri, prinși cu sfori de pi­­cioare sau pur­tînd cuburi negre pe post de cap.

Aplauze au curs minute în șir la de­filarea fi­na­lă a colecției Irinei Shrotter, ce a în­che­iat pri­ma seară a e­­venimentului pe ritmurile trupei N.O.H.A. Nu­mai în fa­ța cor­tului alb plin de ve­de­te nu se a­u­zeau aplauze-le; acolo, o cerșetoare cu hai­ne zdren-țu­ite zăcea printre ma­și­ni­le „de fițe”, cu număr de Bu­cu­rești. Su­părată, cu capu-n palme și c-un ban în mînă, puf­nea ca-n fața unui im­pas. Pri­mise-o bancnotă de 50 de yeni și nu știa un­de s-o schimbe.

Gianina PETRUCĂ