Rock’n’Iași și-a premiat vocea feminină

Concursul de muzică alternativă din cadrul Rock’n Iași a adunat pe 24 octombrie în sala Gaudeamus a Casei de Cultură a Studenților sute de iubitori de muzică puternică. Costumele în stil gotic, rujurile sîngerii, pletele scuturate în vînt și zgomotul de tobe pe fundal au dat la început impresia unui ritual. Dar cînd cele cinci trupe au început să cînte pentru a dovedi care e cea mai talentată, rockerii au încălzit atmosfera cu zîmbete, aplauze și fum de țigară. Trupele Blindspot, Quantum Drive, Red Fiction, Inside, Driftwood s-au duelat pentru ca trei dintre melodiile lor să fie înregistrate într-un studio profesionist la Getic Art Studio. Cîștigătorii au fost cei de la Driftwood, singurii care au reușit să ridice întreaga sală în picioare.

Printre pet-uri și țigări

Cînd Blindspot urcă pe scenă, toa­te privirile sînt cucerite de pre­zen­ța feminină de la clape, o tipă cu pă­rul lung, machiată strident cu ne­gru. Cînd se face auzită, cei cinci băieți din trupă fac liniște, iar publicul îi răs­plă­tește vocea puternică și înaltă în ap­lauze. Rezemat lejer de scaunul ro­șu, un băiat cu părul făcut inele spune încîntat „Gata, o iau acasă”.

După a treia melodie, sala este eliberată pen­tru ca următoarea trupă să își ins­ta­leze sunetul. Fiecare profită de pa­u­ză cum știe mai bine, unii se duc și își cumpără bere și floricele de la ma­ga­zinul special improvizat de la etajul doi, iar alții ies pe balconul aco­pe­rit de reclama imensă de pînză pentru a trage din țigări. Pare că toți se cu­nosc între ei, ca într-un clan secret care se întîlnește numai la evenimente ca­pi­tale și doar incantațiile în latină mai lipsesc. Îmbrățișată de un corset din dantelă, cu o fustă neagră și va­po­roa­să și colier din material cu un pa­n­dativ de piatră roz, o blondă se uită urît la amicul ei care țopăie cu o ener­gie obositoare. Alături, o brunetă po­vestește prietenilor ei cum a sărit cu parașuta și că primul lucru văzut a fost un alb imens amestecat cu tea­mă.

Pauza nu durează decît 15 mi­nu­te, așa că sala se umple pentru a ascul­ta trupa din Cluj, Quantum Drive. Cîntă un fel de indie și nu au deloc ținută adecvată evenimentului. Vocalistul are un pulover în două culori, verde și portocaliu, iar basistul are părul scurt cu excepția unui bre­ton ondulat care face valuri înainte și înapoi. Din public cîțiva strigă „No, Gyuri, meri mă și adu kurtos-ul”, dar replicile răutăcioase nu ating urechile nimănui căci ritmul ardelenilor aduce publicul aproape de ei.

Craiovenii de la Red Fiction scu­tu­ră sensibilitate peste piesele lor cu o vioară, iar timbrul puternic și plă­cut al vocalistului îi face pe toți să se le­ge­ne ca uitați de ei. Nu toți din pub­lic reușesc să cînte versurile „When wings burn off / When the sun is coming out/ When Angels raise ahead/ Will call my name” din me­lo­dia 9AM, dar țin ritmul cu bătăi din picioare.

Cei mai buni

Un grup mic din fața scenei se prin­de într-o încercare de pogo. Dar încercarea devine un mare dans tribal cînd din spatele rîndurilor co­boară băieți și se alătură jocului. Sub melodia „I like to move it” cîntată de Driftwood toți sar sau dau energic din șolduri. Cînd solista anunță că au în repertoriu două melodii compuse de ei, publicul șuieră încîntat.

Nimeni nu stă jos, iar cîntăreața blon­dă cu pantaloni roșii în carouri ara­tă ca și cum tocmai și-a încărcat bateriile. E pentru prima dată cînd se strigă „bis” insistent, dar prezentatorul Adrian Căliman este cel care răspunde „Cel de-al patrulea bis în seara asta, vă rog să eliberați sala pen­tru ca juriul să alegă un cîș­ti­gă­tor, iar cei de la The Kryptonite Sparks să pregătească sunetul”.

Lumea se strînge în jurul mesei unde se dau CD-uri gratis cu pie­se­le cîntate în acestă seară. Numai că, spre deosebire de anul trecut, carcasa o faci singur. După ce dai like paginii de Facebook a evenimentului, iei un carton, îi faci margini, îl de­cupezi și apoi îl lipești. Unii re­nun­ță și se lasă distrați de mascota Asociației Moldavia, o oaie albă ca­re se plimbă peste tot.

Însă atracția se­rii este trupa Ska-nk. Melodiile lor pre­cum „Mama lui Andrei” și „Vara trece” sînt aproape înghițite de pub­lic, dar o singură piesă este cîntată cap-coadă cu zîmbete pe toate chi­pu­rile. Se pare că toți au probleme cu prietenele căci la îndemnul vocalistului, întreaga sală se aude într-o singură voce fredonînd „Arată-i c-o-iu…/ Arată-i c-o-iu…”/ Arată-i c-o-iubești/ Arată-i pe nis…/Arată-i pe nisip/ C-o îndrăgești”. Fredonînd versurile care le-au rămas în cap, fiecare și-a luat după concert gașca la un PET sau într-un bar, du­pă cum cere tradiția concertelor rock.