Misterul sticlelor de gin

Intru în camera semi-întunecată pli­nă de oameni și parcă nu-mi vine să cred că mă aflu în Tudor, într-o ca­meră locuită numai de băieți. Chiar și la lumina difuză a lămpii de bi­rou lăsată aprinsă într-un ungher se putea vedea curățenia. Dar noap­tea e încă tînără.

Primul lucru pe care l-am facut cînd am pășit în încăperea în care cu­noșteam doar sărbătoritul a fost să sca­nez toți invitații și să îi caut din pri­viri iubita, pe care o cunoșteam și-mi aminteam că e de treabă. Prin­tre cei aproape 30 de oameni, am gă­sit vreo două persoane din orașul na­tal și multe dornice să socializeze. Mai ales cei care apucaseră să cu­noas­că îndeaproape și o sticlă de Jack pînă la sosirea mea.

Printre frînturi din „Can’t touch this” a lui Mc Hammer, primesc un pa­har de vin ce încă mai păstra gustul dulceag al strugurilor albi. Mu­zi­ca inspirată uneori de Europa FM Top Hits face petrecerea să prindă via­ță. După vreo ora de dans, An­dreea se îndreaptă spre frigider dar fără succes. „Unde sînt sticlele de gin?”. Întrebarea brunetei a fost ur­mată de ridicături din umeri a trei tipi îmbujorați, amplasați strategic lîn­gă sticlele acum goale ce se rezemau leneș una de alta pe frigider.

Macarena a fost aleasă ca me­lodia următoare, cu dedicație specială pen­tru Fiu, care se ondulează exact ca în videoclip. La miezul nopții, du­pă vreo două pahare de șampanie în plus, băieții au numărat de la 19 di­rect la 21, în timp ce-l ridicau pe Cătălin pînă în tavan. Partea cu pu­pa­tul a fost însă prefe­rata fetelor, ca­re și-au îmbrățișat co­legul preferat, în timp ce Cristi s-a comportat ca o adevarată gaz­dă, fă­cînd atmosferă cu melodiile rit­mate. Numai Fiu, obosit, își trage par­­tenera de dans mai aproape, și îi spu­­ne „Crea­țo, eu pentru tine mi-aș pă­răsi prie­tena”, dar răspunsul fru­m­oa­sei domnișoare a scurtat con­ver­sa­­ția: „eu pentru tine, nu”, urmat de un chicot, ca între oameni ce se știu de ani de zile.

Meneaito a scos la iveală ade­vă­rații petrecăreți, făcînd pereții să se învîrtă și trupurile să se unduias­că. Cuplul format din Vali și fata cu pan­taloni albi, de mărimea unor bo­xeri, a fost piesa de rezistență a dan­su­rilor populare, reușind să mobili­ze­ze lumea într-o horă înghesuită, dar plină de chiote și voie bună.

Pantofii au fost dați jos, sa­co­u­ri­le la fel, și dansul s-a încins pînă în zori de zi, cînd a venit administra­tora.

Gianina PETRUCĂ