La umbra micului bătrîn

A așteptat liniștită să vină toți și s-a afișat în stație în fața mi­cro­buzului alb, cu prea puține locuri și un șofer mo­­rocănos. Nici măcar pe­tele de nori ce­­nu­șii nu îi puteau ți­ne în casă în a­cea zi de duminică, așa că au por­nit la drum cu sticlele de vot­că a­run­ca­te ne­glijent printre ca­se­ro­lele cu mici și cîr­năciori.

Pînă la Breazu au rîs întruna. Din sta­ți­e, drumul se întindea alene pî­­­­nă la pă­dure. De acolo, Andrei i-a con­­­­dus pe poteci întortocheate prin­­tre copaci bătrîni și tufișuri în­cîl­ci­te. Ma­re expert în ale orientării, el se o­prea buimac din cînd în cînd pentru a în­treba retoric: „oare ăsta era drumul?”. Știe el o poiană undeva în pă­du­­re de care nu prea au auzit amatorii de pe­tre­ceri cîmpenești. Ceilalți îl ur­mea­­­ză, cu­rioși, dar puțin neîn­cre­ză­tori în co­moa­ra promisă, ascultînd e­vo­­­că­ri­le unor grătare de demult.

În a­ce­lași ritm cu focul, discuțiile se încing sub soa­re­le de amiază.

Poiana e mai mare decît se aș­tep­tau. Fetele întind păturile iar băieții se în­­vîrt în jurul grătarului vechi și a sa­cului cu lemne. Sticla cu votcă în­ce­pe să cir­cule alene din mînă în mî­nă. „U­­na de încălzire!”, cere Mugur sub pri­­­vi­­rile dojenitoare ale Vandei care îl a­vertizează dintr-un colț de pătură: „eu nu te car acasă”. În a­ce­lași ritm cu focul, discuțiile se încing sub soa­re­le de amiază. Fetele se în­ti­nd la soa­re pen­­tru primul bronz, iar bă­ieții ar ju­ca fot­bal, doar că au fost su­fi­ci­ent de cu ca­pul în nori să nu-și ia o min­ge. Mi­hai se ia totuși la întrecere cu fo­cul, la ca­pi­tolul „cine scoate mai mult fum”. Ast­fel, tigările dispar pe ne­vă­zu­­te din pachetul lui.

Alcoolul le-a dat insiprație bă­ie­ți­lor responsabili cu carnea de pe gră­tar. „E suuper bun”, se aude dintre sti­­­clele de bere. Lavinia se plîn­ge de a­­­mețeală. „Nu mă duceți și pe mi­ne a­­­casă?”, întreabă nu foarte coe­rent. Vîn­­­tul și aglomerarea de nori îi fac să se ridice și să se pregătească de ple­­­­care. Doar mersul puțin împleticit să-i mai fi dat de gol pe cînd se în­tor­ceau. În rest, păreau doar niște tineri ce fugeau din calea ploii.

Iulia OPRIȘANU