Iona n-ar fi singur La Balenă

Mereu am crezut că serile de primăvară sînt printre cele mai frumoase lucruri care ți se întîmplă într-un an. Așa că sînt genul de momente în care, dacă nu te-a moleșit prea mult astenia, faci lucruri pe care de-obicei nu le-ai lua în calcul. Și e minunat să vezi o domnișoară îmbrăcată la patru ace, seara pe la opt, care urcă Copoul înjurîndu-și to­cu­ri­le și miile de activități care-au ți­nu­t-o toa­tă ziua ocupată și care, de altfel, îi fac plăcere. Și te gîndești că ea se grăbește spre cămin să își termine zecile de proiecte. Așa se gîndește și ea. Dar cînd ajun­ge prin față pe La Balenă aude chi­tări.

Se apropie parcă vrînd să nu de­ranjeze. Este încurajată să ia par­te la corul ad-hoc al studen­ți­lor din Maiorescu și Codrescu. După vreo trei piese ale căror ver­suri nu și le mai amintește ni­meni – dar cui îi pasă, putem fre­dona – se simte deja în mediul ei. Stă, alături de ceilalți douăzeci de oameni, pe o pseudobancă din beton și cîntă.

Sto­fa ta de student nu te-ar lăsa să pleci cînd încă mai este atîta bere.

Afară nu mai e demult lu­mi­nă, dar pe chitariști nu îi deranjea­ză, ei știu acordurile pe dinafa­ră și vin de fiecare dată cu pie­se noi în repertoriu. Te simți student. Bate vîntul, ne-au cam în­ghe­țat mîinile, dar nu putem de­zer­ta tocmai acum. Și oricum sto­fa ta de student nu te-ar lăsa să pleci cînd încă mai este atîta bere. Și-atîta voie bună. Și cînd mai sînt atîtea piese de cîntat. Plus că încă nu am ajuns la Phoe­nix sau Pasărea Colibri.

Nu semănăm deloc. Adică nu doar că nu ni se armonizează tot timpul vocile, dar avem vîrste di­ferite, sîntem de la cele mai pu­țin complementare facultăți. Asta nu ne împiedică să profităm de primăvară și de atmosfera pe care o creem mereu la fel de vie și de plăcută. Stilurile noastre di­fe­ră și ele, la fel și gusturile muzicale.

Dar, cum spune un îm­pă­ti­mit, „muzica bună nu are gen” și pie­sele curg pînă tîrziu în noapte. Merită să asculți o va­rian­tă cu totul inedită de cover la „You can leave your hat on”, chiar dacă nu îl știi pe cîntăreț de­cît după nume (și numărul de te­lefon, să fii sigur că revine) și el te confundă cu prie­tenul tău. În rit­mul ăsta o să vă cu­noașteți re­pe­de.

Livia RUSU