Furnicile se hrănesc cu muzică electro

Cu gențile în spate, pe care au uitat să le arunce a­ca­să după ce s-a terminat școala, copiii fac tururi prin sa­lă și se comportă de parcă abia au scăpat dintr-o cuș­că. Dezinvolți se trag de mîini, se îmbrățișează și sar în același pas pe ritmul electro a lui Gojira și Planet H ca­re au venit vineri seara în Dublin Pub. Două umbre se văd la barul de la capătul sălii care fac flair bartending. Acestea jonglează cu sticlele de băuturi, pahare și shakere, iar pentru că tinerii tot intră și ies din sală nu o­bservă performața barmanilor.

Gojira și Planet H, cu ochii închiși și cu mîinile ridicate animă atmosfera și printre melodiile mixate, a­ceș­tia antrenează publicul să le urmeze mișcările. Cinci persoane se țin de umeri, de parcă sînt prinși la horă, tro­pă­ie și țipă aclamînd niște nuntașii imaginari. Un o­mu­leț cu părul electrocutat îți fură privirea prin dansul continuu în care făcea doar fandări. Pe de altă parte bar­manul care executa scamatorii acum are o bară în mî­nă și cu ea face exerciții pentru piept. Deși bara era goa­lă acesta arată că depune mult efort în exercițiile rea­lizate de parcă avea greutăți de cîte 50 de kilogra­me de pe-o parte și pe alta.

Cînd se aude din boxe mixajul melodie în care „fe­te­le se mișcă bini de tăt” toți convin ca fetele prezente să fie în centrul atenției și astfel toate dau ce pot mai bun. Prin strofocarea lor acestea mai aruncă stîngaci cî­te un picior, o mînă necontrolată care nu intră în ritmul dansului și parcă te afli într-o colonie de furnici legi­o­nare care se plimbă agresive.

George Dorin Andre­es­cu, zis Gojira, stă cu degetul arătător de la o mînă îndreptat spre tavan, iar cu pumnul de la cealaltă bate o to­bă imaginară agațată comod în fața lui. Sunetele e­lec­tro fac pe oricine să se miște și dacă te uiți la cei de la aparatul de mixaj ai impresia că acestea vin din mișcările calculate ale mîinii lor.
La un moment dat Gojira își întreabă audiența da­că a obosit, iar el primește un „da” convins. Pentru că nu s-a așteptat la un asemenea răspuns își lasă ca­pul în jos și-și continuă mixajul. Un băiat cu părul prins în sus ca un samurai își închipuie că sare gropi de un me­tru și deranjează oamenii care au avut ghinionul să se așeze în fața și în spatele lui. În sărituri dă și peste femeia de serviciu care traversează sala cu mîinile la u­re­chi ca să oprească sunetul ce-i invadeze intimitatea.

Cu­vintele „Cum să te joci de-a mama și de-a tata” ies din boxe și copiii au prins mai mult curaj. Un băiat stă cu telefonul ridicat și se mută după el precum o făcea Tom, motanul din desene cînd își urmărea coada în mo­mentele de ezitare. Momentul de slăbiciune a tipu­­lui este sesizat de un grup de trei tineri care, rîzînd în hohote, mimează stîngăcia semenului.