Fum și blană de urs în Time Out

Joi seara, imediat după ora 23.00, Time Out, unul din­tre localurile din Copou, a început să înghită, după gar­dul negru din pînză, grupuri tot mai numeroase de ti­neri. Trei paznici priveau sfidător din spatele unui pu­pitru improvizat și abia mai apoi se porneau să caute vreun nume în lista care se întindea pe două pagini. Du­pă încă o privire cercetătoare și un îndemn aproape mî­rîit puteai păși cu încredere în încăperea care avea să-l găzduiască în vreo două ore pe Grasu XXL, venit pentru cîteva ore la Iași.

Pînă pe la ora 01.00, barul cu norișori verzi din plan­te artificiale, rupte parcă din filmele americane și cu niș­te bețe de chibrit supradimensionate agățate de tavan, s-a umplut și mai apoi s-a aerisit în valuri. În aștep­ta­rea artistului, care întîrziase deja aproape o oră jumă­ta­te, oamenii migrau dinspre bar spre canapele de pe te­rasă, cît să-și păstreze viu cheful de distracție. DJ-ul, o tînără îmbrăcată ca o cadînă, mixează frenetic, deru­lînd înainte și înapoi refrenul de la „Look at me now”, apoi se întrece în mișcări de dans cu o fată din primul rînd. Imediat ce show-ul spontan în pași de dans i-a sfîr­șit, pe scenă a urcat mult așteptatul rapper care și-a tre­zit publicul cu un „Bună dimineața, nebunilor!” urlat în microfon. După ce s-a lăsat scăldat într-un ropot de aplauze și de fluierături, Grasu XXL a început să fredo­neze „Drumul spre succes!”, ultima sa melodie, iar ma­joritatea fanilor alături de doi barmani n-au rezistat prea mult și s-au înălțat pe bar de la primele versuri. „Bă­ie­ții mei întotdeauna fac ce vor/ Fetele mele întotdeauna fac ce vor”, cîntă rapperul în timp ce le face un semn de încurajare băieților care învîrt paharele pentru cocktailuri și dau shot-uri pe ritmul muzicii, pe platforma care face legătura între sticlele de alcool și public.

„Sînteți blană, blană de urs!”, țipă Grasu și incită și mai tare mulțimea care se împinge îngrijorător de ta­re spre scenă. Doar o treaptă îl mai desparte acum de fa­nii săi, dar asta nu-i suficient ca să-l țină departe pe u­nul dintre ei, un tip solid, chel, îmbrăcat c-o geacă de pie­le neagră. „Frățioare, te ascult de cînd eram puștan”, ur­lă tînărul și-l prinde pe artist prietenește de după gît, mai mult pentru a fi sigur că rămîne în picioare. „Bă­iatu-i rupt”, rîde Grasu și-i lasă pe paznici să-l dea jos de pe scenă, înainte să-l mai îmbrățișeze înc-o dată. Sa­la se umple de fum, tocurile se pierd printre adidași, iar mîinile se agită-n aer pe „Turbofin” sau „Tare Fra­te”. „Sînteți nebuni, să moară business”, țipă Grasu și-apoi rulează microfonul și ca prin magie îi face pe stu­denți să se simtă iar ca-n perioada majoratelor, cînd fredonau și dansau pe mese de fericire.