Emeric Imre: Fără chitară, aș cînta pe femei

Șoc-șoc-groază! Niciun comentariu la Emeric Imre: Fără chitară, aș cînta pe femei 6

Înainte să-nceapă concertul, cîndva în jurul orei 22.00, Emeric Imre spune publicului că „elitele se aleg dintre cei care ascultă muzică folk”. Apoi, cu o chitară cu do­uăsprezece coarde în mîini, folkistul se pune pe cîn­tat, interpretînd fie versuri ale poeților Ni­chita Stănescu și Adrian Păunescu, fie stihuri proprii. Ca să nu-l lăsăm să plece liniștit la Mediaș, urmă­­­torul oraș din turneu, l-am prins de mînecă în­­­­­tr­­-una din pauze și-am încercat să aflăm de la el de ce încă ascultă tinerii muzica pe care au crescut părinții lor, ce-ar face fără ea și cine-s ne­bunii de alb.

OPINIA VECHE: De ce mulți revin la muzica folk?

EMERIC IMRE: Pentru că în haosul lumii ac­tuale cred că a venit momentul să se întîmple ceva frumos în viețile noastre. Iar muzica folk este o poveste frumoasă. Adică e clar că tinerii au ne­vo­ie de sensibilitate și în­cet, încet re­des­coperă ceea ce iubeau părinții lor.

O.V.: Și dintre aceștia se aleg elitele?

E.I.: Bineînțeles. Din rîndul ti­ne­ri­lor care abordează genul ăsta de mu­zică, al celor care îl ascultă și îl în­țeleg, din gîn­durile lor se vor alege e­litele vii­toare. Niciodată nu cred în ti­nerii care as­cultă house și manele.

O.V.: Elite în ce sens?

E.I.: Elite în adevăratul sens al cuvîntului, în toate domeniile, pentru că doar un om care are și sensibilitate, o trăsătură a inteligenței, și puțină cultură și inteligență poate să abordeze un gen de muzică de acest tip care ex­primă prin versuri ceva. Or, cei care se duc înspre chestiile facile și străluci­toa­re n-au timp să gîndească.

O.V.: Ce-ați face fără chitară?

E.I.: Aș cînta pe femei.

O.V.: Cum vedeți femeia?

E.I.: Ca o chitară.

O.V.: Și dacă n-ar fi nici femei?

E.I.: Ee, aș emigra în altă dimensiune a universului.

Indis­cutabil, nu sîntem perfecți.

O.V.: De ce Adrian Păunescu?

E.I.: Pentru că a fost un pionier în domeniu, un om ca­re a întins o mînă sub formă de sce­nă multor oameni ca­re încercau să se ex­prime. Iar versurile lui conțin parcă mai mult ritm, mai multă muzicalitate.

O.V.: Pentru dumneavoastră ce-a fost?

E.I.: Un prieten, un mare prieten.

O.V.: Cum vedeți faptul că, du­pă moartea sa, mulți au început să a­runce cu noroi?

E.I.: Cei care au aruncat cu noroi sînt oamenii care efectiv nu l-au cu­noscut decît prin poveștile altora, nu l-au cunoscut personal. Fiecare om are și mici defecte și răutăți. Indis­cutabil, nu sîntem perfecți. Dar cîn­tărind în cultură și în multe acțiuni în care s-a im­plicat eu zic că balanța tra­ge mai mult înspre ceea ce a făcut foar­te bine și bun.

O.V.: Sînteți un promotor al poe­zi­ei sale. Va continua, în vii­tor, să-l mai cînte cineva?

E.I.: Bineînțeles, aproape toți cei care cîntă folk au foarte multe versuri de Adrian Păunescu.

O.V.: Cum vedeți folkul de azi fa­ță­ de așa numita perioadă de glorie a sa?

E.I.: Într-o schimbare frumoasă. Și într-o continuitate, dar puțin cîte pu­­­­­țin, se mai și schimbă. Și asta e bine.

O.V.: E ceva cultural în muzica asta?

E.I.: Muzica folk are o tră­­sătură care înclină clar înspre cultură.

O.V.: Sînt mulți care cîntă folk, dar fără vreun pic de spirit, cad în ba­nalitate. Ce face folkul bun?

E.I.: Eu cred în destin și cred că fiecare se naște cu un dar. Și e nevoie să te naști ca să și transmiți. A transmite nu înseamnă a învăța, pentru a transmite cred că trebuie să te naști.

O.V.: Ce este un nebun de alb?

E.I.: Un mare iubitor de viață și de iubire.

O.V.: Cine mai e azi nebun de alb?

E.I.: Toți cei care cred în poveștile frumoase, în prietenia și iubirea dintre oameni.

O.V.: Și cine cîștigă pînă la ur­mă, nebunul de alb sau regina nea­gră?

E.I.: Întotdeauna în sufletul re­gi­nei cîștigă nebunul de alb și întotdeauna în sufletul nebunului cîștigă regina.

O.V.: Dar va reuși pînă la urmă să o înțeleagă?

E.I.: Probabil în următoarele vieți, în viața asta, încă nu.

O.V.: De ce este bună varianta rea?

E.I.: Versurile sînt ale lui Adrian Pă­unescu, dar eu cred că îl înțeleg în ce­­­­ea ce-a spus. Adică chiar și într-o des­­­părțire decît să aluneci înspre dezastru probabil că asta te pune să-ți re­vi­zu­­iești sentimentele și să începi altceva, un pic mai înțelept și mai pur.

Autor:

Ioan STOLERU

Secretar general de redacție la Opinia studențească, editor AltIași, colaborator la Suplimentul de Cultură.

Adaugă un comentariu

Opinia studențească este o revistă săptămînală de actualitate, reportaj şi atitudine studenţească, editată de studenţi ai Departamentului de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”. A fost înfiinţată în 1974 și continuă tradiția școlii de presă de la Iași.

Căutare

Back to Top